“Incerc sa ma infiltrez in mintea unor oameni: cum de se intampla tot felul de rahaturi? As vrea sa intru in creierul lor: un spatiu cu cotloane stralucitor colorate, albe si negre si unghere, de care nu-ti place sa te apropii din cauza haosului pe care-l vei gasi. Incerc doar sa descriu, fara sa atac. Inteleg ca oamenii pot fi socati de asta.
Singuratatea imi da uneori o doza de creativitate – bei inca un pahar de vin si te simti tot mai rau. Arta nu vine fara durere; arta exista si pentru a rascumpara durerea.”
CE SIMTE, CE GANDESTE, CE-SI DORESTE…
Aceste declaratii fac parte din interviuri cu Till Lindemann luate intre 1996 si 2002. Pentru un tip caruia ii displace sa fie intervievat, el da multe interviuri si ele sunt chiar interesante, dezvaluind o imagine generoasa a ceea ce este el in interior:
“Rammstein este ca si Karl May: nu trebuie sa ucideti, sa violati si sa dezonorati voi insiva ca sa creati versuri despre sfartecare, abuzarea copiilor, endogamie…”
“Pai tocmai asta este ideea: sa vorbesti despre sfartecare, abuzul copiilor si endogamie. Sper ca oamenii sa vorbeasca despre aceste subiecte intr-un mod mai sensibil. Fiica mea e la varsta de 12 ani, varsta la care i se poate intampla ceva de genul asta… Si de asta indraznesc sa-mi imaginez cum ar fi asa ceva. Daca fiica mea ar fi o victima, i-as taia boasele criminalului sau l-as impusca sau ceva de genul asta. Pe de alta parte, pot sta intr-un colt intunecat al unei incaperi, gandindu-ma ce l-a determinat sa faca asta. Si gandindu-ma ce m-a determinat pe mine sa-mi imaginez asta si poate sa-i inteleg actiunea. Acestea sunt cele doua fete ale monedei: pe de o parte este motivul, moralitatea, viata mea perfect normala si eu ies din discutie in acest sens. Dar apoi stau jos, inchid ochii si ma gandesc de exemplu la acel moment de alaltaieri cand am simtit o dorinta aparte pentru acea fata, de ce un tip nu ar simti si asa o dorinta? Acel tip nu ar putea fi blamat pentru ca si el a fost abuzat in copilarie. Si nu poate discerne ce inseamna sa simti o astfel de dorinta pentru un copil. In ce fel vei aprecia asta?
Piesa noastra “Tier”(bestie, animal) este despre incest. Sexul intre tata si fiica este ceva ce se intampla doar la animale. “Was macht ein Mann, der zwischen Mensch und Tier nicht unterscheiden kann?”(Ce face un barbat, care nu poate deosebi intre om si animal?) este ceea ce intreb la inceputul piesei. “Er wird zu seinen Tochter gehen… Was tust du, was fuhlst du, was bist du, doch nur ein Tier”. (El se va duce la fiica lui… Ce faci, ce simti, ce esti, doar un animal). Am o fiica de 12 ani pe care ma straduiesc sa o cresc. Si incerc din rasputeri sa inteleg cum poate sa-si justifice cineva a face dragoste cu propriul copil.
Pur si simplu nu-mi pot imagina ca cineva poate sta deasupra copilului lui si poate fi excitat. In prima parte, descriu situatia cu o concluzie: doar animalele pot face asta. Nu exista diferenta intre comportamentul animalelor si un astfel de comportament. In a doua parte ma intreb “Was macht die Frau, die zwischen Tier und Mann nicht unterscheiden kann?”(Ce face femeia care nu poate deosebi intre animal si barbat?) Aici, atentia este atrasa asupra copilului care a crescut, devenind femeie, dar trebuie sa-si traiasca viata ducand cosmarul din copilarie. Isi scrie o scrisoare ei insasi despre copilaria si tineretea ei. Despre atunci cand tatal ei s-a culcat cu ea. In fapt, ea a devenit animal. Asta face ca ea sa fie distrusa. Este un ciclu: ceea ce ti se intampla in copilarie, trebuie sa duci cu tine pentru tot restul vietii.
Suferinta – sursa versurilor si a poeziilor
“Incerc sa ma infiltrez in mintea unor oameni: cum de se intampla tot felul de rahaturi? As vrea sa intru in creierul lor: un spatiu cu cotloane stralucitor colorate, albe si negre si unghere, de care nu-ti place sa te apropii din cauza haosului pe care-l vei gasi. Incerc doar sa descriu, fara sa atac. Inteleg ca oamenii pot fi socati de asta.
Doar cu 5 minute mai devreme am citit intr-un ziar ca noi incitam oamenii la violenta. Mai citisem asa ceva, iar reactia fulgeratoare a fost sa-mi amintesc de o scrisoare a unei fete de 9 sau 10 ani care a fost violata. A scris ca se identifica cu “Weisses Fleisch”. Noi am vorbit despre viol, in timp ce ea nu a putut. A crescut cu ideea ca trebuie sa tina acea perioada din viata ei secreta. Si nu a putut spune nimanui. Prin piesa mea, a inteles ca poate vorbi despre asta. A fost atat de recunoscatoare ca am scris acel cantec… Tot nu inteleg ce ii stimuleaza pe oameni pana intr-acolo.
Am vazut ce se intampla in Indonezia cu copiii si prostituatele. Si daca ai sti ce se intampla in acest oras noaptea, in spatele cortinei, atunci ai intelege ca versurile mele sunt inocente. Acele mici incaperi si trepte ale subsolurilor din cartierul Red Light, acele mici magazine S&M cu custi si bice: cat de bolnava este omenirea? Si prin comparatie, cat de mici sunt subiectele din versurile mele sau lucrurile pe care le fac pe scena?”
“Si totusi esti obsedat de ceea ce se intampla in acele mici incaperi si magazine, pentru ca despre asta scrii…”
“Asta are mai mult a face cu faptul ca toate celelalte subiecte sunt atat de monotone. Totul s-a spus deja! Ce aud in muzica germana nu ma strange de c….. Este mereu vorba de iubire tra la la…..”
“Singuratatea imi da uneori o doza de creativitate… bei inca un pahar de vin si te simti tot mai rau. Arta nu vine fara durere; arta exista si pentru a rascumpara durerea.”
“Cand eram adolescent, eram obsedat sa am multe lucruri fara valoare, masini, haine, lucruri stupide. Acum, ca am toate astea, inteleg si concep ca lucrurile inutile se pot intoarce impotriva ta intr-un mod stupid si idiot. In Germania de Est erau foarte putine lucruri, dar era un sentiment de solidaritate care acum nu mai exista. Suntem acum cu consumul in gat, cu ego-ul afisat, cu individualismul. Acum, inaintea prieteniei, este comertul.”
“R-ul rostogolitor nu-mi vine deliberat. Isi are originea in el insusi, in acea adanca intensitate cu care canti automat, in acel fel anume. Nu sunt musician in adevaratul sens al cuvantului. Nu stiu nimic de instrument. Doar sustin muzica noastra cu vocea si versurile mele bine. E o chestiune de ilustratie, timbru si pronuntie. Nu vrem – pentru slava cerului – sa cream un stil fascist!”
VIATA LUI…
S-a nascut pe 4 ianuarie 1963 in Leipzig . A copilarit in satucul Wendisch-Rambow din Schwerin, Germania de Est. Tatal sau, Werner Lindemann, a fost poet, iar mama sa, Brigitte (Gitta) Lindemann, artista, scriitoare si jurnalista (retrasa de curand din aceasta bransa), a scris cel putin o carte impreuna cu sotul ei. Till are o sora cu 6 ani mai tanara decat el. Nu s-a inteles niciodata cu tatal sau, fapt care l-a facut sa sufere foarte mult. La scoala era un elev problema.
La varsta de 11 ani a mers la o scoala sportiva a Clubului Sportiv Rostock si, intre 1977 si 1980 a frecventat o scoala cu internat. Parintii lui au divortat in 1975, cand avea 12 ani.
Intre 1976 si 1979, fiind un bun inotator, a devenit vice-campion european la juniori. A parasit scoala sportiva in 1979. Se pare ca a fost exmatriculat din cauza ca a plecat singur dintr-un hotel din Italia, in timpul unui turneu de inot. Conform spuselor lui, “de fapt, niciodata nu mi-a placut scoala sportiva, a fost prea dura. Dar ca si copil, nu te revolti.”In 1988, o ruptura a muschiului abdominal l-a impiedicat sa ajunga la Olimpiada. In prezent, inoata in fiecare dimineata cate 2500 de metri.
Prima lui experienta sexuala a avut loc intr-o capita de fan, la 16 ani.
Prima lui slujba a fost la o companie de turba, dar a fost concediat dupa trei zile. A mai lucrat ca ucenic in tamplarie, tehnician de galerie, incarcator de marfa, dar cel mai mult ca impletitor de cosuri de rachita.
In 1981, Till a refuzat sa faca cele 9 luni de serviciu militar obligatoriu, fiind aproape inchis din aceasta cauza. Multi tineri obisnuiau sa faca “substituire”sau “serviciu compensatoriu”, deci e posibil ca si el sa fi facut.
In 1985, cand avea 22 de ani, s-a nascut prima sa fiica, Nele. Till si mama lui Nele s-au casatorit dupa ce fata s-a nascut, dar ulterior au divortat si Till a crescut-o pe Nele. “Cantam la tobe intr-o trupa punk si aveam studioul nostru in casa unde eu locuiam. Sapte ani am fost un tata alaturi de copilul meu, dandu-i educatie, dar acum impart cresterea cu mama ei, pentru ca sunt plecat 6 luni pe an cu trupa.”
Zidul Berlinului a cazut pe 9 noiembrie 1989 si Germania si-a inceput drumul reunificarii. Till spune despre asta: “Dupa ce zidul a cazut si drumul a fost deschis, am plecat cu masina in Germania de Vest si am cumparat ursuleti de guma si iaurt, in semn de salut pentru banii mei. Dar nu a fost nimic altceva.”
Tatal sau a murit in noiembrie 1992, in coma alcoolica. A fost inmormantat in pamantul unei biserici de langa Wendisch-Rambow. De atunci, Till nu a vizitat niciodata mormantul tatalui sau. Versurile piesei “Heirate mich”sunt inspirate de acest eveniment.
In 1993 s-a nascut cea de-a doua fiica, Marie-Louise. Mama ei – Anja Koseling, fosta sotie a lui Lindemann. Koseling a sustinut ca Lindemann ar fi agresat-o fizic in timpul relatiei lor si ca el a refuzat sa plateasca bani pentru cresterea fiicei lor. I s-a impus sa plateasca Anjei 1200 DM pagube de catre tribunalul din Dresda. Lindemann si avocatii lui nu au comentat niciodata acuzatiile ei.
Intr-un interviu radio din 2004, Till a declarat ca vrea sa se retraga la 50 de ani pentru a petrece mai mult timp cu copiii sai.
Are o prezenta scenica puternica. Pe scena se ghemuieste ca un jucator de baseball, lovindu-si piciorul cu pumnul pe ritmul muzicii.
Vorbeste foarte bine engleza si, de obicei, multumeste multimii in limba sa materna.
Este pirotehnician calificat. Dupa accidentul de la Treptow Arena din Berlin, din 27 septembrie 1996, unde o schela a scenei in flacari s-a prabusit peste public, Rammstein a angajat o echipa de pirotehnicieni profesionisti si Lindemann s-a pregatit cu ei. Fiecare membru al trupei este instruit in mod special pentru partea de echipament pirotehnic pe care il utilizeaza pe scena.
Lui Till ii plac Chris Isaac, Marilyn Manson, Jean Michel-Jarre, Tangerine Dream, Mike Oldfield, Ministry, Nine Inch Nails, Type O’Negative, Limp Bizkit, Placebo, Black Sabbath, Deep Purple si jazz-ul in parc duminica dupa-amaiza. Till: “Pentru mine Kraftwerk a fost prima trupa germana adevarata.”
La un moment dat a avut piercing in urechea stanga, dar de mult timp nu a mai purtat cercel. Nu i se cunosc tatuaje.
In ceea ce priveste convingerile religioase, spune ca este ateu.
Se spune ca in prezent are patru copii: cele doua fete pe care le creste, un baiat, iar sexul celui de-al patrulea copil este necunoscut.
Till este in prezent divortat de sotia sa si locuieste impreuna cu cele doua fiice ale sale (Nélé si Marie-Louise) in Berlin – Prezlauer Berg, intr-un apartament mare la ultimul etaj al unui bloc.
In viata reala, Till este un tip foarte calm. Uneori poarta ochelari.
SENSUL LUI…
In 1986 a inceput sa cante la tobe in “First Arsch”, cunoscuta si ca “First Art”, un joc de cuvinte menit probabil sa distraga atentia autoritatilor. Era o trupa punk din Schwerin . Au scos un album, “Saddle Up”.
A cantat si in “Feeling B”(din care au facut parte timp de zece ani Paul si Flake). Piesa numita “Lied von der unruhevollen Jugend”(Song of the Restless Youth) face parte din albumul “Hea Hoa Hoa Hoa Hea Hoa Hea”(1990).
In 1990, a inceput sa compuna versuri, probabil inspirate din poeziile pe care incepea sa le scrie. Lindemann cinta intotdeauna in timp ce lucra la ceva. Vechiul sau prieten, Richard Kruspe, il asculta astfel ore intregi si ii admira vocea, reusind apoi sa il convinga sa cante ca solist vocal in noua sa trupa.
Till: “cantam la tobe intr-o trupa punk formata din bass si tobe. Lucram cu chitaristi invitati, de obicei Paul si Richard. Am facut un turneu scurt, in care am schimbat sculele cu bassistul la bis, care a avut asa un success, incat Richard a insistat sa facem un proiect in care sa cant si eu. Au venit si alti tipi in trupa, dar doar cand am plecat din Schwerin si am venit in Berlin , totul a luat o intorsatura serioasa.”
In 1994 au castigat un concurs (Berlin Senates Music) in Berlin avand ca premiu inregistrarea unui demo cu 4 piese. Lindemann s-a mutat la Berlin . Paul Landers s-a alaturat trupei definitiv, urmat de ultimul membru pentru echipa completa, Christian “Flake”Lorenz. Repetau intr-un apartament si Till canta sub o patura, deoarece vocea sa puternica deranja vecinii.
Se stie ca in perioada “Herzeleid”, fiecare dintre ei a avut probleme cu femeile, ceea ce se pare ca i-a furnizat lui Till un material excellent. “Herzeleid”a fost realizat in septembrie 1995 si 2 ani mai tarziu, in august 1997, a fost scos “explozibilul””Sehnsucht”.
In 5 iunie 1999, in Worchester – Massachusetts (SUA), Till si Flake au fost arestati si acuzati de comportament obscen si lasciv. O declaratie a sergentului Thomas Radula din politia departamentala Worchester, sustinea ca Lindemann a simulat sex cu Flake pe scena “folosind un obiect falic care improasca apa in public”. Au fost retinuti si eliberati a doua zi pentru o cautiune de 25 $. Dupa luni de confruntari legale, au fost in cele din urma obligati la plata unei amenzi de 100 $.
In noiembrie 2002 a fost publicat proiectul propriu al lui Till, cartea de poezii “Messer”. Contine 54 de poezii redactate de Gert Hof, care este autorul cartii “Rammstein”si este pyro-designerul trupei de 7 ani. Aceasta din urma carte va fi reeditata in 2005 printr-o campanie a unui fan site.
In 2003 au inceput lucrul la cel de-al patrulea album, care avea sa se dovedeasca un punct de cotitura in sound-ul si maturitatea trupei. Septembrie 2004 a cules fructele acestei munci cu albumul “Reise, Reise”. Turneul european inceput in noiembrie a fost un enorm succes de casa (sold out) si a durat 4 luni. DVD-ul live care va fi lansat pe 28 noiembrie, va fi incununarea acestui turneu.
In iunie 2005, Rammstein se reintorc la Wuhlheide Open Air Arena, in Berlin , pentru sustinerea a 4 concerte consecutive, la aproape 7 ani dupa concertele sold out din august 1998 din aceeasi locatie. Cel de-al cincilea album, “Rosenrot”, va fi lansat pe 28 octombrie si va contine piese noi si piese inregistrate in timpul “Reise, Reise”. Desi se anunta o pauza mare, pana in 2007, e posibil sa mai concerteze in America de Sud, pentru promovarea lui “Rosenrot”.
Till Lindemann este “punctul terminus”al trupei: fiecare dintre ceilalti cinci se concentreaza asupra efectului prin vocea patrunzatoare a lui Till, creand sound-ul si muzica Rammstein, care sa sustina si sa fie sustinute prin versurile profunde si timbrul perfect al acestuia.
In 2015 isi lanseaza un proiect propriu in colaborare cu muzicianul si producatorul suedez Peter Tägtgren (Pain, Hypocrisy), denumit simplu LINDEMANN.