Martie 2001: in micul oras Rothenburg, un domn “normal”, cu o casa normala, cu o slujba normala, intorcandu-se in barlogul sau isi saluta, ca de obicei cu amabilitate vecinii, care admit in unanimitate: “Fara indoiala, este tare dragut acest Armin!”. Domnul Armin Meiwes este chiar vecinul ideal, un barbat frumos de 42 de ani, expert in calculatoare: “Va voi tunde gazonul cu placere”. “Masina dumneavoastra este stricata, dar nu va faceti griji, am niste scule in garaj”. “Va invit la cina, mi s-a spus adesea ca sunt un excelent bucatar.”…
Se conecteaza la Internet. Dupa o scurta navigare prin cateva site-uri si chat room-uri, lanseaza cu satisfactie anuntul urmator: “Caut barbat tanar, bine proportionat, pentru a-l manca. Interesul pentru canibalism si masacru este o cerinta”.
(…Denn du bist, was du isst
Und ihr wisst, was es ist
Es ist mein Teil…)
La prima vedere am putea gasi anuntul tulburator, dar o lacrima de induiosare se profileaza pe pupila noastra atunci cand domnul A.M. explica: “Din frageda mea copilarie visez sa macelaresc si sa mananc un om. Intre varsta de 10 si 12 ani, fantezia mea a prins forma si mai mult atunci cand salivam in fata colegilor mei de clasa. In fine, la moartea mamei mele, in 1999, dorinta mea a inceput sa ma stapaneasca si a devenit atat de presanta, incat m-a determinat sa scriu acest anunt.”
(…Ein Schrei wird zum Himmel fahren
Schneidet sich durch Engelsscharen
Vom Wolkendach fällt Federfleisch
auf meine Kindheit mit Gekreisch…)
Acest anunt este departe de a avea un destin asemanator cu sticlele aruncate in mare, acoperite de alge, cu biletele de disperare aproape imposibil de descifrat si gasite doar de un copil pe un tarm oarecare.
Tinerii, ademeniti de aceasta noua experienta, si cat se poate de intensa, se napustesc asupra tastaturii pentru a raspunde. Meiwes este in contact cu 430 de persoane pe Internet care sunt “interesate de canibalism si masacru”.
Dar A.M. nu accepta orice pentru a-si realiza visul. Dupa cateva intalniri fara succes se prezinta, in sfarsit, candidatul perfect: un inginer berlinez de 43 de ani, Bernd Jürgen Brandes.
Armin si Bernd se intalnesc pe 9 martie.
(…Heute treff’ ich einen Herrn,
Der hat mich zum Fressen gern.
Weiche Teile und auch harte,
Stehen auf der Speisekarte…)
Preludiul relatiei lor consta in inghitirea de catre domnul Brandes a 20 de somnifere si a unei jumatati de sticle de schnaps. Meiwes se apleaca asupra partenerului sau si, asigurat de consimtamantul acestuia, ii taie penisul. Ritualul este insotit de acordurile unui vesel cantecel popular gastronomic despre o friptura buna asezonata cu usturoi. Membrul delicat este flambat si degustat de catre cei doi germani.
(…Die stumpfe Klinge gut und recht
Ich blute stark und mir ist schlecht
Muss ich auch mit der Ohnmacht kämpfen,
Ich esse weiter unter Krämpfen…)
Dupa acest moment “delectabil”, Brandes, care sangereaza puternic, intra intr-o baie fierbinte, in timp ce Meiwes se aseaza pe pat citind un pasaj din Star Trek. Atunci cand considera ca jocul atinge nivelul dorit, domnul Meiwes isi imbratiseaza partenerul sangerand si il omoara, taindu-i gatul cu un cutit de bucatarie. “Prietenul meu dorea sa moara, iubea moartea. Am asteptat inspaimantat finalul dupa ce am indeplinit actul. A durat teribil de mult.”
Corpul a fost apoi transat si asezat metodic in congelator alaturi de o pizza, iar craniul ingropat in gradina.
In saptamanile urmatoare, domnul Meiwes a degustat bucatile de corp, gatindu-le cu rafinament in ulei de masline. “Cu fiecare imbucatura amintirea lui se intensifica”. Brandes a fost savurat cu un pahar de vin rosu din care bause inainte sa fie ucis, pe o masa asezata in mod grandios, cu cele mai frumoase tacamuri si cu lumanari romantice. Specialistul in delicatese a comparat bucatele cu carnea de porc.
(…Ist doch so gut gewürzt und so schön flambiert
und so liebevoll auf Porzellan serviert.
Dazu ein guter Wein und zarter Kerzenschein
Ja da lass ich mir Zeit, etwas Kultur muss sein…)
Un student austriac care naviga pe Internet descopera anuntul plasat de Meiwes si anunta politia. In decembrie 2002 domnul Meiwes este arestat.
Cazul devine foarte dificil pentru autoritati, deoarece procurorii germani descopera ca in Germania canibalismul nu este ilegal! Drept urmare se decide ca Meiwes sa fie acuzat de “omor din culpa pentru satisfacerea unei placeri sexuale si tulburarea linistii mortilor”, dar acuzatul beneficiaza de un atu puternic in apararea sa: o inregistrare video in care Brandes consimte sa fie macelarit si apoi mancat.
Inainte de a veni la Rothenburg (de unde nu mai avea sa se intoarca niciodata), Brandes avea o cariera de succes. Prietena sa, Bettina L.., s-a destainuit televiziunii germane ca avea o relatie sexuala sanatoasa cu acesta, dar ca s-au separat in momentul cand a inteles ca lui ii placeau si barbatii.
Verdictul trebuia dat la inceputul lui 2004. Apararea a sustinut ca Meiwes nu e vinovat decat de “macelarire la cerere”, ceea ce a dus la o pedeapsa de numai 5 ani de inchisoare. Procurorul insa va face tot posibilul ca pedeapsa sa fie comutata la inchisoare pe viata, pentru ca e pur si simplu prea periculos ca acuzatul sa fie repus in liberate.
Canibalul a declarat intr-un interviu ca se simte mai bine si mult mai sigur pe el de cand l-a mancat pe Brandes si ca tot de atunci, ocazional, vorbeste mai bine limba engleza pentru ca si victima sa vorbea foarte bine aceasta limba…
Meiwes a aparut la proces imbracat la costum si cravata, vesel, relaxat si afisand figura unui om trecut de 40 de ani impacat cu sine. “Am avut o fantezie si am realizat-o…”
(…Das ist mein Teil
Mein Teil…)
Richard Z. Kruspe-Bernstein:
“Este o poveste de dragoste. Multi tineri au mers acasa la Meiwes doar ca sa joace un joc, dar se opreau la un moment dat, iar el ii lasa sa plece. I-ar fi lasat sa plece daca ar fi un criminal? Cu siguranta tipul este bolnav. Dar o mare problema a oamenilor este posesiunea. Motivul pentru care l-a mancat pe celalat individ este ca se gandea ca astfel il poate pastra pentru el definitiv. Cand vorbim despre dragoste, cu totii avem aceeasi problema, dorinta este aceeasi…”
cristina@rammstein.ro