LIFAD ROMANIA

pe sistemul : noi citim, inca mai citim/ am redeschis un topic care ne face sa fim "pete" , cum spunea si prietenul laurentiu in "tales from the gradina domnului"

eu am recitit "Micul print" de A.de Saint Exupery. e ceva fascinant, e o enorma metafora, e filosofie, daca sti sa vezi dincolo de cuvant. a fost asa ca o pauza inainte de reintoarcerea printre biofizica, biochimie, anatomie etc.

Da, intr-adevar, asa e, si cand eram mici tindeam sa credem ca e o simplapoveste.

Din aceeasi categorie face parte si Alice din Tara Minunilor...

Ma bucur ca Brasovul are cateva librarii extraordinare. De curand s-a deschis Carturesti. Nu este la fel ca cea din Bucuresti, nu are ceainarie, insa daca vrei sa fugi din strada pentru cateva momente intr-o lume cu mult mai buna, intri si te delectezi... Si n-ai sa te uiti doar la carti, CD-uri sau DVD-uri. Ai sa te uiti si in jurul tau, la oamenii frumosi care frecventeaza asemenea locuri. Si pe care altfel nu prea ai cum sa-i recunosti. Si ai sa auzi fara sa vrei mici discutii placute. Cum nu auzi pe strada sau la munca sau in mall.
rocky_stein, cred ca a functionat telepatia zilele astea: saptamana trecuta am vazut in Carturesti cateva editii ale "Micului Print" si nu ma hotaram pe care s-o cumpar. Sunt editii pentru copii, dar chiar nu conteaza. Saptamana viitoare merg si o cumpar, pentru ca nu o aveam. Nu stiu daca la scoala se studiaza, dar eu as introduce-o ca lectura obligatorie. Si nu la clasele mici, ci undeva pe la sfarsitul liceului.

good point, pacat ca n-o sa aiba cine s-o-nteleaga. generatia asta de vine acum, vai de capu' lor, manele...manele...bani...creiere pline de laturi. pacat, mare pacat, cadem asa si tot cadem, cine naiba o sa ne zica stop frate ?!

@cristina: ai fost gand in gand cu profesoara mea de romana din liceu. pe la sfarsitul clasei a XIIa am avut cateva ore mai aerisite, fara pregatiri de BAC, si am studiat Micul Print ca lectura optionala, in afara manualului. din pacate nu am aprofundat povestea, caci unii colegi (cam 80%) prezentau plictiseala cat muntele asa ca a trebuit sa ne intoarcem la Nichita Stanescu, pe care nu l-am vazut ca pe o corvoada in programa, dar dat fiind ca mancam chimie si biologie pe paine, literatura ajungea in firimituri pe la noi prin clasa... Elegiile, leoaica tanara, toate s-au prins destul de greu, insa simbolismul a dat mai multe roade pacat ca exista atatea manuale alternative, ca nu stii asupra caruia sa te opresti. toate au atat lacune cat si texte memorabile.

D'ohhh
mie nichita stanescu n-mi place
si nici ana blandiana
baba aia e exasperantaaa

prefer blaga si arghezi

am avut mai demult o editie bilingva a cartii Balada inchisorii din Reading a lui Oscar Wilde. e un poem destul de maricel, dar personal cred ca e mai potrivit sa il cititi in engleza decat in romana, aroma textului e mai patrunzatoare si mai delicioasa, sa zic asa, in limba originala postez ambele texte:
engleza: http://www.poetry-online.org/wilde_the_ ... g_goal.htm
romana: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1 ... N__READING

Miercurea trecuta (27 ianuarie) a murit J.D. Salinger, autorul unuia din romanele mele favorite: De veghe in lanul de secara …
… … … ...
… ... ...
... ...
...

Mda... intr-adevar, fara cuvinte...

Foarte buna carticica, rusinica pt cine nu a citito...

ieri am trecut pe la biblioteca, si pe un raft am gasit o carte, destul de micutza (cam 200 de pagini), pe a carei coperta albastra e printata fotografia unei femei foarte frumoase, purtand o burka rosie. Cartea se intituleaza "Entstellt" si e scrisa de Rania Al-Baz (nu stiu titlul original, si nici in romana ), moderator tv in Arabia Saudita, prima femeie care spune nu tabu-urilor si interdictiilor privind femeile in lumea musulmana.
Aseara am citit doar primul capitol si m-am cutremurat cand am aflat despre chinurile si captivitatea, atat morala si psihica cat si fizica prin care Rania a trecut.
Pur si simplu, povestea de viata socheaza. La 15 ani are primul copil, iar la 18 e divortata de primul sot (ceea ce e inadmisibil pt o femeie araba) iar apoi incepe cariera jurnalistica, din care motiv il intalneste pe al 2lea sot, are 2 copii cu dansul, iar dupa cativa ani de interdictii (inclusiv vorbitul la telefon!!!) ii spune ca vrea ca el sa o lase in pace, moment in care el o bate ingrozitor, pana cand ea pica inconstienta, apoi isi ia pasaportul, o transporta pana in fata spitalului, unde o arunca pe trotuar si pleaca mai departe...

Oarecum mi-e rusinica pt ca inca nu am citit "De veghe in lanul de secara" (Desi am cartea) Insa nu am apucat pana acum Adevarate capodopere sunt:
Thomas Mann - Muntele Vrajit (Der zauberberg)
Elias Canetti - Orbirea
John Steibeck - La rasarit de Eden
Cat despre generatia de dupa 90, nu e cazul sa vorbim prea mult. Cand in anii de liceu dirigintele ne intreba daca vreunul citim, toti au zis ca s tampit cand le-am zis ca am citit 2 biografii ale lui Napoleon si trilogia de H. Sienkiewicz (Prin foc si sabie, Potopul si Pan Wolodyjovski) intr-o luna. Intr-o societate in care ignoranta, incultura, mitocania s la putere nu ai la ce sa te astepti. Banu e cel care conteaza pt marea majoritate, astfel niste parveniti inculti ca Jiji s ridicati la rang de idol Trist....

tatal meu are o editie veche din Potopul, in 3 volume foarte groase, cu scris foarte mic o priveam asa de fascinata in biblioteca imensa din sufragerie cand eram mica, si mi se parea imposibil sa citesc astfel de carti. cred ca volumele inca mai sunt pe acasa... cand ajung inapoi in tzara, o sa i le "fur" vreo cateva luni si o sa i le trimit inapoi prin posta
imi aduc aminte ca avea multe romane vechi, mari cu paginile ingalbenite, pe care uneori le lega el singur cu aracet si pansament, caci zburau foile. Regina Margot, Potopul, Bastonul cu maner de argint, Reteaua cenusie... n-am citit nici una dintre ele, dar titlurile se leaga in mod automat de copilaria mea. poate o sa le procur candva
@The Chaser: m-ai facut sa ma gandesc cu melancolie la zilele de iarna din copilarie, cand tata facea foc in soba de teracota si imi citea fragmente din romanele lui istorice parca a trecut o vesnicie de cand am vazut biblioteca lui ultima oara ...
pff... cad in melancolie

Sunt multe capodopere in literatura universala. Imi aduc aminte cand am citit "Muntele vrajit", ca in primele 200 de pagini nu se intampla nimic si ca-mi spuneam ca trebuie sa perseverez, ca se va intampla ceva la un moment dat, din moment ce Thomas Mann a luat Nobelul pt ea. Si intr-adevar, cand a inceput sa se intample, lectura nu a decurs cu pasiune ca la multe alte capodopere, insa era ceva ce imi dadea dependenta. Ca pana la urma sa constat ca Mann scrie, gandeste si simte cu "lupa". Ca ai parte de un intreg microcosmos de stari, puse sub zeci de lupe.
La final simti ca ai fost disecat cu fiecare centimetru patrat. Ca ai facut fara sa vrei o lunga calatorie in propriul tau interior.

Minuni pe forum, din intamplare "Muntele Vrajit" este cartea pe care o citesc acum