Rammstein în Gdańsk, Polonia, 14 noiembrie 2011
Moderator: Cristina
- Live_Aeons
- Obergefreiter
- Posts: 15
- Joined: Wed Nov 09, 2011 9:30 pm
- Location: Kronstadt
- Contact:
Rammstein în Gdańsk, Polonia, 14 noiembrie 2011
Am creat un topic nou, pentru acest eveniment cu totul special. După cum momentan, locuiesc în Polonia și de ceva vreme sunt fotograf de concerte, voi posta aci link-ul către pozele care le voi trage la acest concert minunat, și de asemenea câteva gânduri despre experiența de a fi acolo. Am nădejdea că va fi un eveniment cel puțin la fel de spectaaculos ca cel de la Sonisphere București.
Voi reveni în curând...
Voi reveni în curând...
If you can't get in the front door, there is always the rear window
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
- Live_Aeons
- Obergefreiter
- Posts: 15
- Joined: Wed Nov 09, 2011 9:30 pm
- Location: Kronstadt
- Contact:
Poze aici : www.rockmetal.pl/galeria/rammstein-sopot.11.html
Cronica si pareri dupa ce ma intorc in Cracovia si ma dezmeticesc nitel.
Enjoy!
Cronica si pareri dupa ce ma intorc in Cracovia si ma dezmeticesc nitel.
Enjoy!
If you can't get in the front door, there is always the rear window
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
-
- Obergefreiter
- Posts: 19
- Joined: Tue Oct 26, 2010 9:02 pm
- Location: Bucuresti/Galati
Frumoase poze, maestre! Esti chiar un talent. Si pagina ta pe deviant, la fel de speciala. Vrem si cronica ta de concert, te rugam!Live_Aeons wrote:Poze aici : www.rockmetal.pl/galeria/rammstein-sopot.11.html
Cronica si pareri dupa ce ma intorc in Cracovia si ma dezmeticesc nitel.
Enjoy!
- Live_Aeons
- Obergefreiter
- Posts: 15
- Joined: Wed Nov 09, 2011 9:30 pm
- Location: Kronstadt
- Contact:
Mulțumesc de aprecieri! Mă bucur că am putut să vă transmit vizual o fărâmă din acel concert. Din păcate, dată fiind imposibilitatea de a face poze mai mult de 3 piese (Sehnsucht, Asche și Feuer Frei - în cazul de față) nu poți reprezenta fotografic decât o mică, infimă parte din concert, dintr-o perspectivă limitată. Vin acum să reîntregesc nițel acel tablou, prezentând câteva idei postume în următoarele rânduri:
Durch Eisen und Feuer – Rammstein în Gdańsk, Polonia, 14 Noiembrie 2011
Dacă Bismarck a făurit prin fier și sânge Germania imperială a secolului XIX, Rammstein au forjat prin fier și foc Germania postmodernă, propulsând-o pe rampa unei lumi din ce în ce mai globalizate.
Imagistica și sound-ul inconfundabil, spectacolele unice, versurile în germană, în conjuncție cu vocea penetrantă a lui Till, zecile turnee pe tot mapamondul și videoclipurile șocante, controversate și provocatoare sunt pledoarie pentru o moștenire ce fără de tăgadă deja face din patrimoniul cultural german, dacă nu la nivel de discurs oficial, de stat, atunci cel puțin de facto.
Paradoxul este că în țara de baștină, cei șase artiști încă se confruntă cu reminiscențe ale sistemului de cenzură a Germaniei de Est, prin diverse mașinații ale aparatului de stat care obstrucționează astfel dreptul la liberă exprimare, în detrimentul unei ”viziuni sănătoase asupra societății și eticii acesteia”. Exemplificativ în acest sens este cazul deja celebru al excluderii piesei Ich tu dir weh de pe versiunea germană a albumului Liebe is für alle da, și interdicția de a interpreta această piesă la show-urile din partea germană a turneului LIFAD. Un exemplu mai mult decât grăitor.
Ca și Germania postbelică, Rammstein au avut o relație specială cu țara vecină, Polonia, și cu publicul de aici. Dată fiind utilizarea unei iconografii care ar putea fi revendicată de cei care vor să îi discrediteze ca fiind o versiune contorsionată a imagisticii național-socialiste, Rammstein au stârnit și vor stârni în continuare aprigi controverse. E un adaos semnificativ la la acel shock-value care i-a făcut atât de vestiți. Dată fiind situația de transparență între cele două țări, la nivel de contacte trans-frontaliere, în conjuncție cu germana, ca limbă cel puțin la fel de importană ca engleza printre tinerii polonezi, s-a ajuns la o afinitate extraodinată la vest de Odra față de fenomentul Rammstein.
Polonia a figurat printre țările din primele turnee europene ale trupei, primul concert în Varșovia datând din 1996, și fiind receptat cu mare ardoare la nici un an după debutul discografic. Au urmat multe concerte poloneze de-a lungul anilor, majoritatea în celebrul Spodek din Katowice, dar și Łodż. Rammstein a adus și continuă să aducă un aport la reconfigurarea relației dintre germani și polonezi, și a percepției celor din urmă asupra primilor, într-un sens cât se poate de pozitiv (valabil și la relația dintre francezi și nemți). E o bucurie să vezi după sute de ani de conflicte și stereotipii, o cucerire germană,dar de data asta pașnică, menită să ia cu asalt inimile oamenilor și să le umple de bucurie, adrenalină și foc.
Turneul ”Best of” Rammstein, intitulat simbolic Made in Germany 1995-2011, poate provoca câteva zâmbete, având în vedere că albume ale trupei au fost înregistrate oriunde altundeva (Suedia, Spania, Statele Unite,Malta,Franța), dar nu în țara mamă. Dincolo de asta, la doi ani după lansarea LIFAD-ului, avem parte de o scenă nouă și un nou concept coregrafic. ”Nou” e destul de impropriu zis, dat fiind melanjul de scene memorabile care le putem regăsi atât de pe Live aus Berlin, turneul Mutter, Völkerball, sau turneul LIFAD.
Seria de concerte sub titulatura Made in Germany 1995-2011 a început pe 6 noiembrie 2011 în Bratislava, iar după escale în Zagreb, Budapesta, și Praga a poposit și în țara lui Sobieski. Și nu oriunde și oricât, ci într-un oraș cu puternică sonoritate în memoria colectivă germană și poloneză –Danzig/Gdańsk- și pe parcursul a 2 concerte consecutive.
Sala care a fost măcinată de focul Rammstein a fost proaspăt inaugurata ERGO Arena, construită cu prilejul șirului de modernizări la nivelul clădirilor și infrastructurii din toată Polonia, în pregătirea campionatului de fotbal EURO 2012.
Și în acest loc s-au adunat încet, încet într-o seară de Luni, mai bine de zece mii de oameni, nu numai polonezi ci și ruși, suedezi, nemți, și printre alții am întâlnit și un olandez și un român- Sorin, cunoscut celor de pe forumul Rammstein.ro-. Cum concertele din Germania, pe cât de numeroase, pe atât de rapid declarate sold-out, nemții care nu au reușit să prindă loc în Republica Federală, au luat cu asalt Polonia, fiind și biletul mai ieftin , dar și toate costurile aferente unei astfel de călătorii.
Legata de toată partea organizatorică, aceasta a fost de competența Live Nation Polonia, care și-a dovedit profesionalismul, intrarea publicului fiind una lină, acustica sălii find numai bună pentru un volum ridicat, dar nu exagerat și un sunet puternic, distingându-se bine instrumentele între ele.
Trec cu vederea peste trupa de deschidere Deathstars, care poate și-a avut segmentul lui fani, dar nu a reușit să stârnească prea mult spiritele, majoritatea celor din fața scenei fiind acolo pentru ceea ce avea să urmeze.
Un show unic, de peste două ore și cu un setlist de douăzeci de piese, parcurgând toate albumele, și adăugând piese care nu au mai fost cântate de ceva vreme. Piese care cu siguranță au fost o surpriză mai mult decât plăcută pentru multă lume. Intro-ul a fost cu totul special.Trupa, în față cu Oliver purtând o torță, Christoph un steag Rammstein, și Flake steagul polonez, au parcurs o pasarelă suspendată de tavanul sălii înspre scenă, iar acolo a fost depuse steagurile ca ofrandă publicului, iar torța a dat naștere la un fel de flacără olimpică într-un recipient imens. Pentru câteva clipe trupeții au încremenit în poziție de drepți, dar nu pentru mult timp, căci a început numărătoarea , și toți și-au apucat instrumentele, iar Sonne a început să răsune prin Ergo Arena. Halal început de concert. Setlistul a diferit nițel față de cel din Bratislava, Keine Lust-plină de fum presurizat în sincron cu rifful principal- fiind urmat de Sehnsucht, spre bucuria multora din public. Melodia a început cu artificii, declanșate la nivelul boxelor de sus, de tobele lui Christoph, iar pe la intermezzo-ul lui Flake au început să ardă flăcări verzi chiar în fața scenei, Till stând în spatele lor contemplativ, apoi revenind în fața pentru versurile de final ale melodiei. Ropotul a continuat cu Asche zu Asche, o piesă exotermă la propriu și la figurat, în timpul căreia, stativele de microfon ale lui Paul și Richard au ars pentru scurt timp, iar Till emana un fum purpuriu din costumul multi-dotat. Fără partea vizuală, un show Rammstein clar nu ajunge la mai mult de jumătatea valorii sale. Feuer Frei a fost ultima piesă pe care am făcut poze din photopit, și pot să zic că era să ne prăjim acolo de la nădușeala suflătoarelor de flăcări. Apoi a urmat una din piesele care mai rar sunt cîntate live, Mutter, a fost prima baladă a serii. Interpretarea teatrală a ajuns la un prim apogeu odată cu spectacolul Mein Teil și iscusința lui Till de a-l pârjoli în costum de bucătar pe Flake. După ce a dat greș cu primul aruncător de flăcăr,cu al doilea -mai mare și cu jet mai prelung- a reușit declanșeze o serie de artificii de pe uriașa cratiță în care era ținut ostatic Flake. O reîntoarcere la primul album ne-a adus Du riecht so gut, cu un solo Paul&Richard pe chitări în flăcări și o sală trepidantă pe refren. Links 2,3,4 și Du hast (aici am avut parte de flăcări în fața scenei de sus în jos pe ”Ja” și de sus în jos pe ”Nein” )au pavat drumul spre epopeea lui Flake –fluturând steagul polonez- în barca pneumatică pe brațele unduitoare ale publicului, pe ritmurile Haifisch. Timp în care Richard a avut timp să se facă dispărut, iar apoi să apară pe cea de-a doua scenă montană în mijlocul publicului. Cu el la sintetizator, și cu un intro variat, cu sample-uri de clape sau de chitară cobora încet podul dintre scene, iar Cristoph cu perucă îi aducea în lesă pe ceilalți membrii spre scena mai mică, exact ca videoclipul Mein Teil. Am fost părtași la trei piese pe scena mică, prima fiind Bück dich, cântată cu mare aplomb. A fost o idee foarte generoasă din partea lor, obținând o mai mare apropiere de public astfel, cântând chiar în mijlocul acestuia, fără vreun efect pirotehnic, și într-un spațiu ce aduce aminte de o scenă de club minuscul, ajungându-se la o atmosferă mai intimă. Stropitul fanilor pe Bück dich a răcorit cu siguranță câteva capete înfierbântate. Nu foarte diferit conceptual, a urmat Mann gegen Mann . După două piese așa de ” grele”, Rammstein au încercat să ne ducă în cealaltă extremă și să ne înmoaie nițel cu Ohne dich. De menționat că cu fiecare piesă, nivelul scenei mici se ridica cu câte o treaptă, iar apoi pe la sfârșitul lui Ohne dich, a început să coboare iar podul pentru a-i readuce pe cei șase spre scena mare. Luminile s-au împuținat, iar gigantica elice din mijlocul scenei a început să se rotească și să scârțâie. Încet, încet s-a strecurat și intro-ul de pe Mein Herz Brennt. Da, au cântat această piesă arzătoare spre deliciul multora, pe parcursul căreia Till a aprins un mic artificiu de semnalizare roșu, ținându-l deasupra capului. Au curs râuri de confetti pe Amerika, dar ceea ce m-a surprins e că Till nu a cântat partea cu ”This is not a love song”, care era picanteria ironică și forma voalată de a enunța un lucru prin a nega opusul acelui lucru. Ich will Pussy. Lipsește o virgulă, însă succesiunea nu a fost chiar aleatorie, pare-se. De fapt tot setistul a fost foarte organic, bine închegat, creionând constant contraste emoționale și scenice. Însă ”sculamentul” lui Till cu care ar fi fericit o mulțime de lume, s-a lăsat păgubaș, arătându-se nițel ...constipat. Zero spumă albă pentru Polonia, spre amuzamentul dar și mirarea multora. Așa că, ”You have a Pussy. Dick don’t work tonight. So what’s the problem? We do it” a fost replica lui Till, iar publicul a urlat bucuros „Quick!”. Multă lume, crezând că s-a terminat concertul, a început să se îndrepte spre garderobă, iar când să plece, au auzit niște fluierături. Erau nimeni alții decât Paul și Richard, iar Engel era pe cale să înceapă: ultima piesă a serii, cu un Till în formă mare, mare,înaripat împărțind flăcări în dreapta și ân stânga. Membrii trupei au îngenunchiat apoi în fața publicului și au mulțumit acestuia în limba de baștină.
Un spectacol executat cu meticulozitate și precizie, urmând o scenografie riguroasă și am putea spune rigidă, dar fără de tăgadă de o intensitate ce puține evenimente le pot egala. După un concert Rammstein, parcă plutești, nu știi pe ce cărare să o apuci, îți vine să îmbrățișezi pe toată lumea, nu mai distingi între prieteni sau dușmani, ai doar un mare zâmbet pe chip și simți că încă îți bate inima tare de tot.
Un show de vis cu un public pe măsură și o trupă care încă menține steagul sus. Și nu cred că va păli prea curând stindardul Rammstein...
LIFAD!
Victor Cristescu
Durch Eisen und Feuer – Rammstein în Gdańsk, Polonia, 14 Noiembrie 2011
Dacă Bismarck a făurit prin fier și sânge Germania imperială a secolului XIX, Rammstein au forjat prin fier și foc Germania postmodernă, propulsând-o pe rampa unei lumi din ce în ce mai globalizate.
Imagistica și sound-ul inconfundabil, spectacolele unice, versurile în germană, în conjuncție cu vocea penetrantă a lui Till, zecile turnee pe tot mapamondul și videoclipurile șocante, controversate și provocatoare sunt pledoarie pentru o moștenire ce fără de tăgadă deja face din patrimoniul cultural german, dacă nu la nivel de discurs oficial, de stat, atunci cel puțin de facto.
Paradoxul este că în țara de baștină, cei șase artiști încă se confruntă cu reminiscențe ale sistemului de cenzură a Germaniei de Est, prin diverse mașinații ale aparatului de stat care obstrucționează astfel dreptul la liberă exprimare, în detrimentul unei ”viziuni sănătoase asupra societății și eticii acesteia”. Exemplificativ în acest sens este cazul deja celebru al excluderii piesei Ich tu dir weh de pe versiunea germană a albumului Liebe is für alle da, și interdicția de a interpreta această piesă la show-urile din partea germană a turneului LIFAD. Un exemplu mai mult decât grăitor.
Ca și Germania postbelică, Rammstein au avut o relație specială cu țara vecină, Polonia, și cu publicul de aici. Dată fiind utilizarea unei iconografii care ar putea fi revendicată de cei care vor să îi discrediteze ca fiind o versiune contorsionată a imagisticii național-socialiste, Rammstein au stârnit și vor stârni în continuare aprigi controverse. E un adaos semnificativ la la acel shock-value care i-a făcut atât de vestiți. Dată fiind situația de transparență între cele două țări, la nivel de contacte trans-frontaliere, în conjuncție cu germana, ca limbă cel puțin la fel de importană ca engleza printre tinerii polonezi, s-a ajuns la o afinitate extraodinată la vest de Odra față de fenomentul Rammstein.
Polonia a figurat printre țările din primele turnee europene ale trupei, primul concert în Varșovia datând din 1996, și fiind receptat cu mare ardoare la nici un an după debutul discografic. Au urmat multe concerte poloneze de-a lungul anilor, majoritatea în celebrul Spodek din Katowice, dar și Łodż. Rammstein a adus și continuă să aducă un aport la reconfigurarea relației dintre germani și polonezi, și a percepției celor din urmă asupra primilor, într-un sens cât se poate de pozitiv (valabil și la relația dintre francezi și nemți). E o bucurie să vezi după sute de ani de conflicte și stereotipii, o cucerire germană,dar de data asta pașnică, menită să ia cu asalt inimile oamenilor și să le umple de bucurie, adrenalină și foc.
Turneul ”Best of” Rammstein, intitulat simbolic Made in Germany 1995-2011, poate provoca câteva zâmbete, având în vedere că albume ale trupei au fost înregistrate oriunde altundeva (Suedia, Spania, Statele Unite,Malta,Franța), dar nu în țara mamă. Dincolo de asta, la doi ani după lansarea LIFAD-ului, avem parte de o scenă nouă și un nou concept coregrafic. ”Nou” e destul de impropriu zis, dat fiind melanjul de scene memorabile care le putem regăsi atât de pe Live aus Berlin, turneul Mutter, Völkerball, sau turneul LIFAD.
Seria de concerte sub titulatura Made in Germany 1995-2011 a început pe 6 noiembrie 2011 în Bratislava, iar după escale în Zagreb, Budapesta, și Praga a poposit și în țara lui Sobieski. Și nu oriunde și oricât, ci într-un oraș cu puternică sonoritate în memoria colectivă germană și poloneză –Danzig/Gdańsk- și pe parcursul a 2 concerte consecutive.
Sala care a fost măcinată de focul Rammstein a fost proaspăt inaugurata ERGO Arena, construită cu prilejul șirului de modernizări la nivelul clădirilor și infrastructurii din toată Polonia, în pregătirea campionatului de fotbal EURO 2012.
Și în acest loc s-au adunat încet, încet într-o seară de Luni, mai bine de zece mii de oameni, nu numai polonezi ci și ruși, suedezi, nemți, și printre alții am întâlnit și un olandez și un român- Sorin, cunoscut celor de pe forumul Rammstein.ro-. Cum concertele din Germania, pe cât de numeroase, pe atât de rapid declarate sold-out, nemții care nu au reușit să prindă loc în Republica Federală, au luat cu asalt Polonia, fiind și biletul mai ieftin , dar și toate costurile aferente unei astfel de călătorii.
Legata de toată partea organizatorică, aceasta a fost de competența Live Nation Polonia, care și-a dovedit profesionalismul, intrarea publicului fiind una lină, acustica sălii find numai bună pentru un volum ridicat, dar nu exagerat și un sunet puternic, distingându-se bine instrumentele între ele.
Trec cu vederea peste trupa de deschidere Deathstars, care poate și-a avut segmentul lui fani, dar nu a reușit să stârnească prea mult spiritele, majoritatea celor din fața scenei fiind acolo pentru ceea ce avea să urmeze.
Un show unic, de peste două ore și cu un setlist de douăzeci de piese, parcurgând toate albumele, și adăugând piese care nu au mai fost cântate de ceva vreme. Piese care cu siguranță au fost o surpriză mai mult decât plăcută pentru multă lume. Intro-ul a fost cu totul special.Trupa, în față cu Oliver purtând o torță, Christoph un steag Rammstein, și Flake steagul polonez, au parcurs o pasarelă suspendată de tavanul sălii înspre scenă, iar acolo a fost depuse steagurile ca ofrandă publicului, iar torța a dat naștere la un fel de flacără olimpică într-un recipient imens. Pentru câteva clipe trupeții au încremenit în poziție de drepți, dar nu pentru mult timp, căci a început numărătoarea , și toți și-au apucat instrumentele, iar Sonne a început să răsune prin Ergo Arena. Halal început de concert. Setlistul a diferit nițel față de cel din Bratislava, Keine Lust-plină de fum presurizat în sincron cu rifful principal- fiind urmat de Sehnsucht, spre bucuria multora din public. Melodia a început cu artificii, declanșate la nivelul boxelor de sus, de tobele lui Christoph, iar pe la intermezzo-ul lui Flake au început să ardă flăcări verzi chiar în fața scenei, Till stând în spatele lor contemplativ, apoi revenind în fața pentru versurile de final ale melodiei. Ropotul a continuat cu Asche zu Asche, o piesă exotermă la propriu și la figurat, în timpul căreia, stativele de microfon ale lui Paul și Richard au ars pentru scurt timp, iar Till emana un fum purpuriu din costumul multi-dotat. Fără partea vizuală, un show Rammstein clar nu ajunge la mai mult de jumătatea valorii sale. Feuer Frei a fost ultima piesă pe care am făcut poze din photopit, și pot să zic că era să ne prăjim acolo de la nădușeala suflătoarelor de flăcări. Apoi a urmat una din piesele care mai rar sunt cîntate live, Mutter, a fost prima baladă a serii. Interpretarea teatrală a ajuns la un prim apogeu odată cu spectacolul Mein Teil și iscusința lui Till de a-l pârjoli în costum de bucătar pe Flake. După ce a dat greș cu primul aruncător de flăcăr,cu al doilea -mai mare și cu jet mai prelung- a reușit declanșeze o serie de artificii de pe uriașa cratiță în care era ținut ostatic Flake. O reîntoarcere la primul album ne-a adus Du riecht so gut, cu un solo Paul&Richard pe chitări în flăcări și o sală trepidantă pe refren. Links 2,3,4 și Du hast (aici am avut parte de flăcări în fața scenei de sus în jos pe ”Ja” și de sus în jos pe ”Nein” )au pavat drumul spre epopeea lui Flake –fluturând steagul polonez- în barca pneumatică pe brațele unduitoare ale publicului, pe ritmurile Haifisch. Timp în care Richard a avut timp să se facă dispărut, iar apoi să apară pe cea de-a doua scenă montană în mijlocul publicului. Cu el la sintetizator, și cu un intro variat, cu sample-uri de clape sau de chitară cobora încet podul dintre scene, iar Cristoph cu perucă îi aducea în lesă pe ceilalți membrii spre scena mai mică, exact ca videoclipul Mein Teil. Am fost părtași la trei piese pe scena mică, prima fiind Bück dich, cântată cu mare aplomb. A fost o idee foarte generoasă din partea lor, obținând o mai mare apropiere de public astfel, cântând chiar în mijlocul acestuia, fără vreun efect pirotehnic, și într-un spațiu ce aduce aminte de o scenă de club minuscul, ajungându-se la o atmosferă mai intimă. Stropitul fanilor pe Bück dich a răcorit cu siguranță câteva capete înfierbântate. Nu foarte diferit conceptual, a urmat Mann gegen Mann . După două piese așa de ” grele”, Rammstein au încercat să ne ducă în cealaltă extremă și să ne înmoaie nițel cu Ohne dich. De menționat că cu fiecare piesă, nivelul scenei mici se ridica cu câte o treaptă, iar apoi pe la sfârșitul lui Ohne dich, a început să coboare iar podul pentru a-i readuce pe cei șase spre scena mare. Luminile s-au împuținat, iar gigantica elice din mijlocul scenei a început să se rotească și să scârțâie. Încet, încet s-a strecurat și intro-ul de pe Mein Herz Brennt. Da, au cântat această piesă arzătoare spre deliciul multora, pe parcursul căreia Till a aprins un mic artificiu de semnalizare roșu, ținându-l deasupra capului. Au curs râuri de confetti pe Amerika, dar ceea ce m-a surprins e că Till nu a cântat partea cu ”This is not a love song”, care era picanteria ironică și forma voalată de a enunța un lucru prin a nega opusul acelui lucru. Ich will Pussy. Lipsește o virgulă, însă succesiunea nu a fost chiar aleatorie, pare-se. De fapt tot setistul a fost foarte organic, bine închegat, creionând constant contraste emoționale și scenice. Însă ”sculamentul” lui Till cu care ar fi fericit o mulțime de lume, s-a lăsat păgubaș, arătându-se nițel ...constipat. Zero spumă albă pentru Polonia, spre amuzamentul dar și mirarea multora. Așa că, ”You have a Pussy. Dick don’t work tonight. So what’s the problem? We do it” a fost replica lui Till, iar publicul a urlat bucuros „Quick!”. Multă lume, crezând că s-a terminat concertul, a început să se îndrepte spre garderobă, iar când să plece, au auzit niște fluierături. Erau nimeni alții decât Paul și Richard, iar Engel era pe cale să înceapă: ultima piesă a serii, cu un Till în formă mare, mare,înaripat împărțind flăcări în dreapta și ân stânga. Membrii trupei au îngenunchiat apoi în fața publicului și au mulțumit acestuia în limba de baștină.
Un spectacol executat cu meticulozitate și precizie, urmând o scenografie riguroasă și am putea spune rigidă, dar fără de tăgadă de o intensitate ce puține evenimente le pot egala. După un concert Rammstein, parcă plutești, nu știi pe ce cărare să o apuci, îți vine să îmbrățișezi pe toată lumea, nu mai distingi între prieteni sau dușmani, ai doar un mare zâmbet pe chip și simți că încă îți bate inima tare de tot.
Un show de vis cu un public pe măsură și o trupă care încă menține steagul sus. Și nu cred că va păli prea curând stindardul Rammstein...
LIFAD!
Victor Cristescu
If you can't get in the front door, there is always the rear window
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
- Live_Aeons
- Obergefreiter
- Posts: 15
- Joined: Wed Nov 09, 2011 9:30 pm
- Location: Kronstadt
- Contact:
Da, partea cu scânteile a fost omisă. Dar în principiu cred că a fost la fel cu ce ați văzut și voi în Budapesta.
If you can't get in the front door, there is always the rear window
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography
www.facebook.com/LiveAeonsPhotography