Filmul însă, din ce ţin eu minte, nu prea mi-a plăcut.
Nu l-aş recomanda decât iubitorilor de gen (probabil 90% femei
)Dacă nu ar fi vorba de actorii în cauză, probabil ar fi un film de duzină, banal, ca oricare altul de gen.
FILME
Ia uitati dragii mei ce avem noi aici... Lars von Trier, "Nymphomaniac", "insanely erotic and erotically insane", cu Rammstein "Führe mich" pe sonor... Asta da surpriza!!!
http://blogs.laweekly.com/arts/2013/11/ ... _trier.php
http://www.youtube.com/watch?v=CMnJDyv2 ... e=youtu.be
http://blogs.laweekly.com/arts/2013/11/ ... _trier.php
http://www.youtube.com/watch?v=CMnJDyv2 ... e=youtu.be
Revazut "Sweet November", Sorin si Shilo. Mi-am dat seama pe la final la ca l-am vazut demult.
Da, are un final destul de sfasietor, dar n-as spune ca e doar pentru iubitorii genului sau pentru femei. Tocmai pentru ca in final e si un barbat acolo care trebuie sa accepte si sa inteleaga sa renunte la femeia pe care o iubeste cel mai mult, intr-un moment cand nu vrea si nu simte ca poate face asta. Sa accepti ceea ce nu vrei si nu poti schimba...
Da, are un final destul de sfasietor, dar n-as spune ca e doar pentru iubitorii genului sau pentru femei. Tocmai pentru ca in final e si un barbat acolo care trebuie sa accepte si sa inteleaga sa renunte la femeia pe care o iubeste cel mai mult, intr-un moment cand nu vrea si nu simte ca poate face asta. Sa accepti ceea ce nu vrei si nu poti schimba...
"American Hustle" - un film foarte bun, cu actori foarte faini si un subiect interesant, dar mi se pare supraestimat cu atatea nominalizari.
"The Wolf of Wall Street" - un must see, unul din cele mai bune filme marca Scorsese, genial
"Nymphomaniac" - fara cuvinte...pentru ca sunt prea multe de spus... Un film de o complexitate coplesitoare, foarte inteligent gandit. Daca il vezi, trebuie sa il si revezi, ca sa se realizeze niste sinapse.
"The Wolf of Wall Street" - un must see, unul din cele mai bune filme marca Scorsese, genial
"Nymphomaniac" - fara cuvinte...pentru ca sunt prea multe de spus... Un film de o complexitate coplesitoare, foarte inteligent gandit. Daca il vezi, trebuie sa il si revezi, ca sa se realizeze niste sinapse.
Nu am vazut "Nymphomaniac" dar impresia mea este ca e mult supraevaluat.
Nu stiu care-i este "mesajul", dar odata ce foloseste Sexul ca pretext si mijloc de promovare ... pentru mine este descalificat din start ca ceva "serios"/ sau cu adevarat de valuare, dpdv cinematografic.
Nu sunt adeptul "struţo-cămilelor", în general.
Genurile trebuie în principiu păstrate şi cultivate/ îmbunătăţie pe nişa lor, iar "ambalajul" unui produs este la fel de important ca şi conţinutul, mai ales când vine vorba de onestitatea faţă de cumpărător, în identificarea genului de conţinut şi a target-ului căutat.
E ca şi cum eu văd într-un magazin pe un raft o revistă cu nişte tipe goale, în poziţii lascive, pe marginea unui râu, în mijlocul unei grădini edenice, şi cu un macrou între picioare (ca să le acopere părţile intime) iar după ce o cumpăr revista şi deschid, văd că e vorba de fapt de o revistă de horticultură şi pescuit pentru amatori.
Păi e normal!? Mie nu mi se pare normal. Pe mine unul mă deranjează. Întotdeauna am fost de părere că Scopul nu scuză Mijloacele.
Dacă vreau o revistă de pescuit, dă-mi domne o revistă onestă şi curată de pescuit!
Dacă vreau o revistă erotică, fă o revistă erotică de calitate şi eu o cumpăr. Dar nu mă aburi că-mi vinzi medicamente produse în Germania de Bayern şi tu de fapt îmi vinzi morcovi şi ceapă, şi apoi ai şi pretenţia să ţi se spună pretenţios: Domnule Doctor (speculând că există o legătură subtilă între sănătatea somatică şi o alimentaţie sănătoasă). Aşa toţi zarzavagiştii din Piaţă ar avea pretenţia să li te adresezi cu Domnul şi Doamna Doctor (şi eventual să le laşi şi o mică atenţie în halatele lor albe)
Apropo de mâncare, sex şi filme pentru adulţi. Recent am văzut un film taiwanez numit The Wayward Cloud
Foarte "unusual" / ciudat, dar nu neapărat în sensul rău. Ba din contră!
Şi foarte onest.
----
În altă ordine de idei,
Ceea ce aş dori însă cu adevărat să recomand (dacă nu a fost deja recomandat înainte) este filmul - THE HUNT
A devenit unul din preferatele mele.
Nu stiu care-i este "mesajul", dar odata ce foloseste Sexul ca pretext si mijloc de promovare ... pentru mine este descalificat din start ca ceva "serios"/ sau cu adevarat de valuare, dpdv cinematografic.
Nu sunt adeptul "struţo-cămilelor", în general.
Genurile trebuie în principiu păstrate şi cultivate/ îmbunătăţie pe nişa lor, iar "ambalajul" unui produs este la fel de important ca şi conţinutul, mai ales când vine vorba de onestitatea faţă de cumpărător, în identificarea genului de conţinut şi a target-ului căutat.
E ca şi cum eu văd într-un magazin pe un raft o revistă cu nişte tipe goale, în poziţii lascive, pe marginea unui râu, în mijlocul unei grădini edenice, şi cu un macrou între picioare (ca să le acopere părţile intime) iar după ce o cumpăr revista şi deschid, văd că e vorba de fapt de o revistă de horticultură şi pescuit pentru amatori.
Păi e normal!? Mie nu mi se pare normal. Pe mine unul mă deranjează. Întotdeauna am fost de părere că Scopul nu scuză Mijloacele.
Dacă vreau o revistă de pescuit, dă-mi domne o revistă onestă şi curată de pescuit!
Dacă vreau o revistă erotică, fă o revistă erotică de calitate şi eu o cumpăr. Dar nu mă aburi că-mi vinzi medicamente produse în Germania de Bayern şi tu de fapt îmi vinzi morcovi şi ceapă, şi apoi ai şi pretenţia să ţi se spună pretenţios: Domnule Doctor (speculând că există o legătură subtilă între sănătatea somatică şi o alimentaţie sănătoasă). Aşa toţi zarzavagiştii din Piaţă ar avea pretenţia să li te adresezi cu Domnul şi Doamna Doctor (şi eventual să le laşi şi o mică atenţie în halatele lor albe)
Apropo de mâncare, sex şi filme pentru adulţi. Recent am văzut un film taiwanez numit The Wayward Cloud
Foarte "unusual" / ciudat, dar nu neapărat în sensul rău. Ba din contră!
Şi foarte onest.
----
În altă ordine de idei,
Ceea ce aş dori însă cu adevărat să recomand (dacă nu a fost deja recomandat înainte) este filmul - THE HUNT
A devenit unul din preferatele mele.
Nu a fost recomandat, deci ai liber la recomandare. Eu l-am vazut. Da, e un subiect...
Cat despre "Nymphomaniac" eu cred ca este subevaluat, nu supraevaluat. Asta in contextul in care exista in lume o cantitate imensa de falsa pudibonderie si in contextul in care se intelege gresit ca este un film pornografic. Gresit! NU este un film porno! DA, este un film extrem de psihologic, care trateaza minunat de inteligent un subiect delicat si considerat de toata lumea tabu (pe motivul ca daca eu nu sunt asa si nici cunoscutii mei, asa ceva nu exista) - dependenta de sex. Dar extrapoland, stim ca dependenta de absolut orice, dusa la extrem devine o problema si o povara a individului.
S-au facut filme peste filme despre dependenta de alcool, de droguri, de muzica, de o gramada de lucruri, dar despre dependenta de sex, tratata atat de subtil, de inteligent si mai ales de punchy, nu am mai vazut, recunosc.
Daca aleg sa vad filmul indignat, pornind de la prejudecata ca nesimtitul ala de Lars von Trier vine sa-mi ofere imagini explicite, josnice, care nu se cuvin, bleah, atunci da, voi ramane la stadiul de indignare si nu voi intelege nimic din rostul acestui film.
Daca insa merg la acest film deschis la minte, privind acele scene erotice explicite ca pe niste scene des sau mai putin des intalnite in vietile indivizilor si daca le privesc tocmai ca pe un sprijin al mesajului foarte punchy si deloc comod, cum ca da, exista astfel de dependente extreme, care nu dauneaza altora decat indivizilor coplesiti de o asemenea dependenta, atunci pot sa merg mai departe si in dedesubturile psiho-sociale ale subiectului si sa incerc sa-i inteleg sau sa-i deconstruiesc resorturile intime. In finalul filmului poti simti compasiune pentru acea fata si forta uriasa a constientizarii depline a problemei, dupa multi ani deloc fericiti si a dorintei eliberatoare de schimbare, de inversare a rolurilor: sa nu mai lasi acea dependenta sa te posede, ci sa posezi tu dependenta, sa o controlezi si sa o tii departe de viata ta, schimband la 180 de grade situatia, chiar daca pentru asta este nevoie sa calci peste cadavre.
Este un film pe care vazandu-l, imi doresc sa il revad, numai pentru legaturile subtile dintre multiple elemente din viata noastra de zi cu zi. Sunt multe lucruri care se intrepatrund in vietile noastre, desi aparent nu vedem nimic in ele, dar care contureaza tipologia noastra. Von Trier urca la suprafata cate ceva din adancurile acestor conexiuni subtile in acest film.
Nu vreau sa fiu apologetul lui Lars von Trier, dar acest regizor nu va trata niciodata subiecte obisnuite, facile, usoare, comode. Absolut deloc. Este un regizor care trateaza numai subiecte insolite, intr-un mod atata de explicit, incat personal traiesc alaturi de personaje drama sau emotia pe pielea mea.
Pentru asta, imi permit sa-l numesc genial. Alaturi de "Nymphomaniac", daca doriti sa mai vedeti filme din categoria "cu totul altceva", va recomand obligatoriu "Dancer in the Dark" cu "Bjork, "Melancholia", "Breaking the Waves" sau "Dogville". Readuc in atentie faptul ca nu sunt filme comode, ca orice prejudecata trebuie abandonata dincolo de usa camerei in care vezi filmul, ca e bine sa fii optimist si relaxat si nu in vreo perioada mai maro sau mai gri din viata ta. Si sa-ti lasi mintea si inima deschise. Iar daca mai ai si un ochi format pentru cinematografie, pasiune in domeniu si ceva experienta in filmografia marilor regizori ai lumii, vei avea parte de niste experiente de care-ti vei aminti multi ani...
Ca sa revin, nu recomand "Nymphomaniac" celor care au prejudecati de ordin sexual, fie ele legate de diferentele si diferendele dintre cele doua sexe, fie ele legate de tipologia individului, de actul sexual sau de perversiuni sexuale. In fond suntem liberi sa facem ce dorim cu viata si cu trupul nostru. Atata timp cat eu sau tu nu facem asta, insa exista persoane care traiesc astfel de dependente pana la trauma, nu voi nega existenta unor astfel de probleme si pentru cultura si dezvoltarea mea, voi incerca sa le inteleg, incercand primul pas: deschiderea si compasiunea. Restul e studiu, dezbatere, polemica, care se pot intinde pe zile si saptamani.
In concluzie, nu recomand acest film decat daca exista curiozitate de a intra in acest subiect. Si daca Lars von Trier ramane si el o continua curiozitate.
Cat despre "Nymphomaniac" eu cred ca este subevaluat, nu supraevaluat. Asta in contextul in care exista in lume o cantitate imensa de falsa pudibonderie si in contextul in care se intelege gresit ca este un film pornografic. Gresit! NU este un film porno! DA, este un film extrem de psihologic, care trateaza minunat de inteligent un subiect delicat si considerat de toata lumea tabu (pe motivul ca daca eu nu sunt asa si nici cunoscutii mei, asa ceva nu exista) - dependenta de sex. Dar extrapoland, stim ca dependenta de absolut orice, dusa la extrem devine o problema si o povara a individului.
S-au facut filme peste filme despre dependenta de alcool, de droguri, de muzica, de o gramada de lucruri, dar despre dependenta de sex, tratata atat de subtil, de inteligent si mai ales de punchy, nu am mai vazut, recunosc.
Daca aleg sa vad filmul indignat, pornind de la prejudecata ca nesimtitul ala de Lars von Trier vine sa-mi ofere imagini explicite, josnice, care nu se cuvin, bleah, atunci da, voi ramane la stadiul de indignare si nu voi intelege nimic din rostul acestui film.
Daca insa merg la acest film deschis la minte, privind acele scene erotice explicite ca pe niste scene des sau mai putin des intalnite in vietile indivizilor si daca le privesc tocmai ca pe un sprijin al mesajului foarte punchy si deloc comod, cum ca da, exista astfel de dependente extreme, care nu dauneaza altora decat indivizilor coplesiti de o asemenea dependenta, atunci pot sa merg mai departe si in dedesubturile psiho-sociale ale subiectului si sa incerc sa-i inteleg sau sa-i deconstruiesc resorturile intime. In finalul filmului poti simti compasiune pentru acea fata si forta uriasa a constientizarii depline a problemei, dupa multi ani deloc fericiti si a dorintei eliberatoare de schimbare, de inversare a rolurilor: sa nu mai lasi acea dependenta sa te posede, ci sa posezi tu dependenta, sa o controlezi si sa o tii departe de viata ta, schimband la 180 de grade situatia, chiar daca pentru asta este nevoie sa calci peste cadavre.
Este un film pe care vazandu-l, imi doresc sa il revad, numai pentru legaturile subtile dintre multiple elemente din viata noastra de zi cu zi. Sunt multe lucruri care se intrepatrund in vietile noastre, desi aparent nu vedem nimic in ele, dar care contureaza tipologia noastra. Von Trier urca la suprafata cate ceva din adancurile acestor conexiuni subtile in acest film.
Nu vreau sa fiu apologetul lui Lars von Trier, dar acest regizor nu va trata niciodata subiecte obisnuite, facile, usoare, comode. Absolut deloc. Este un regizor care trateaza numai subiecte insolite, intr-un mod atata de explicit, incat personal traiesc alaturi de personaje drama sau emotia pe pielea mea.
Pentru asta, imi permit sa-l numesc genial. Alaturi de "Nymphomaniac", daca doriti sa mai vedeti filme din categoria "cu totul altceva", va recomand obligatoriu "Dancer in the Dark" cu "Bjork, "Melancholia", "Breaking the Waves" sau "Dogville". Readuc in atentie faptul ca nu sunt filme comode, ca orice prejudecata trebuie abandonata dincolo de usa camerei in care vezi filmul, ca e bine sa fii optimist si relaxat si nu in vreo perioada mai maro sau mai gri din viata ta. Si sa-ti lasi mintea si inima deschise. Iar daca mai ai si un ochi format pentru cinematografie, pasiune in domeniu si ceva experienta in filmografia marilor regizori ai lumii, vei avea parte de niste experiente de care-ti vei aminti multi ani...
Ca sa revin, nu recomand "Nymphomaniac" celor care au prejudecati de ordin sexual, fie ele legate de diferentele si diferendele dintre cele doua sexe, fie ele legate de tipologia individului, de actul sexual sau de perversiuni sexuale. In fond suntem liberi sa facem ce dorim cu viata si cu trupul nostru. Atata timp cat eu sau tu nu facem asta, insa exista persoane care traiesc astfel de dependente pana la trauma, nu voi nega existenta unor astfel de probleme si pentru cultura si dezvoltarea mea, voi incerca sa le inteleg, incercand primul pas: deschiderea si compasiunea. Restul e studiu, dezbatere, polemica, care se pot intinde pe zile si saptamani.
In concluzie, nu recomand acest film decat daca exista curiozitate de a intra in acest subiect. Si daca Lars von Trier ramane si el o continua curiozitate.
Păi tocmai din respect pentru von Trier, Cristian Tudor Popescu de exemplu spune:Cristina wrote: In concluzie, nu recomand acest film decat daca exista curiozitate de a intra in acest subiect. Si daca Lars von Trier ramane si el o continua curiozitate.
"După ce am pledat pentru ridicarea interdicţiei de difuzare a lui Nymph II, ceea ce nu regret nicio clipă, zic că ar face bine chiar iubitorii de von Trier să renunţe a-l mai vedea."
Aici întregul articol: Pornografia şi prostia
Păi asta spuneam şi eu! Că NU este un film porno ... şi totuşi se foloseşte de "instrumentele" industriei respective. De ce? Ce rost are? Care este "valoarea adăugată" din punct de vedere artistic, din punct de vedere al mesajului?Cristina wrote:Asta in contextul in care exista in lume o cantitate imensa de falsa pudibonderie si in contextul in care se intelege gresit ca este un film pornografic. Gresit! NU este un film porno!
Scopul nu scuză Mijloacele. Ba mai mult, este nivelat, calibrat de Mijloace.
Poţi să ai un scop josnic, de exemplu să "faci mişto" de unu' (un lucru nedemn, din principiu), dar prin modul elegant şi subtil de-a o spune ... să îţi ridici "înţepătura" la rang de ironie fină (şi deci gustată de cei din jur şi poate chiar de cel ţintit) ... Sau poţi din contră, să ai un scop "lăudabil", cum ar fi să vrei să faci un film de calitate, ce se doreşte la categoria "cult", psihologic ... iar mijloacele folosite să fie un film de categoria "B".
Arta în general, mizează pe inteligenţa şi capacitatea imaginativă a receptorului de artă.
Explicitarea, în forma ei brută, este însă apanajul celor cu un IQ mai scăzut. Care nu pot "plonja" în adâncimile unei realităţi prezentate ... ci rămân doar la chestiunile de suprafaţă. "Pică pară mălăiaţă în gura lu' Nătăfleaţă". Că altfel nu este "atins" de mesaj. Nu înţelege. Trebuie să-i spui pe silabe, pe litere. Şi eventual să-i şi desenezi.
Că să folosesc o expresie de care ne-am amuzat amândoi, una e să spui: "Nu am să te las niciodată să-ţi înmoi peniţa ta în călimara mea" ... şi alta e să spui din topor şi explicit: "Nu te las băh să-ţi bagi p**a în pi**a mea"
Evident, şi explicitul îşi are locul lui, momentului lui, Nişa lui ... şi dozele lui. Dar nu poţi să-mi strigi în faţă un slogan cules de pe stadion, din galeria giuleşteană ... şi apoi să ai pretenţia să mi-o vinzi ca "poezie cultă". Totuşi.
Poţi să fii erotic şi fără să fii explicit ... la fel cum poţi să fii explicit, fără să fii deloc erotic.
Când Steven Spielberg a făcut Fălci, n-a folosit tone de sânge şi de carne sfârtecată ostentativ în faţa aparatului de filmat. A mizat pe capacitatea imaginativă a audienţei. Iar rezultatul a fost unul colosal. Spaima era cât se poate de vie şi autentică în fiecare spectator.
La fel, Alfred Hitchcock este părintele filmelor Horror. Şi totuşi n-a avut nevoie de instrumentele grotescului ostentativ, aruncat în faţă explicit, pentru a-şi ţine publicul terifiat în faţa filmului făcut de el.
ASTA înseamnă Artă.
Artă cinematografică.
Atanarjuat: The Fast Runner
Un film făcut în 2001 DE inuiţi (adică - eschimoşi), CU inuiţi şi DESPRE inuiţi.
Povestea este inspirat după o veche legendă locală (la care este schimbat însă finalul)
Chiar dacă mai greu de urmărit la început (mie unul mi-a fost dificil iniţial să disting între "personaje") totuşi merită văzut pentru autenticitatea lui ... şi întoarcerea la o realitate de natură primară, în care timpul curge altfel ... şi în care viaţa are în general un alt curs, un alt făgaş ...
Un film făcut în 2001 DE inuiţi (adică - eschimoşi), CU inuiţi şi DESPRE inuiţi.
Povestea este inspirat după o veche legendă locală (la care este schimbat însă finalul)
Chiar dacă mai greu de urmărit la început (mie unul mi-a fost dificil iniţial să disting între "personaje") totuşi merită văzut pentru autenticitatea lui ... şi întoarcerea la o realitate de natură primară, în care timpul curge altfel ... şi în care viaţa are în general un alt curs, un alt făgaş ...
Pe mine ma amuza argumentatia lui Shilo care insa recunoaste candid ca nu a vazut filmul. Atunci?... Mai ales insistarea pe ideea ca s-a folosit de ideea de film porno. Cum zicea si Cristina, TOTAL gresit. Scandalul interzicerii prezentat in media romaneasca si umflat la maxim a dus la asa ceva. Chiar nu are nicio legatura cu porno si nici nu s-a dorit asa ceva. Au fost in sala oameni care au venit speciala pentru asta, "sa vada, vere, si ei un porno bun la cinema" si au plecat dezamagiti pe la mijlocul filmului. Un cocalar sadea era la trei scaune de mine plin de cola, o galeata de popcorn si alte porcaii de mancat, s-a hlizit teribil la prima faza cand a vazut un penis pe ecran, de parca el nu ar fi avut asa ceva, apoi dupa vreo 15 minute a adormit linistit cu capul in sosul aferent hot dog-ului...
Nici macar erotic nu poate fi numit, e un film despre realitatea teribila a unei boli cumplite si dramele prin care trec cei care o au.
Nici macar erotic nu poate fi numit, e un film despre realitatea teribila a unei boli cumplite si dramele prin care trec cei care o au.
Absolut corect, PEnTRU.
Shilo, dragul meu, fara a ma lua de tine personal, imi permit sa spun ca a spune "Poţi să fii erotic şi fără să fii explicit ... la fel cum poţi să fii explicit, fără să fii deloc erotic" cand vorbesti despre "Nymphomaniac" este mai mult decat aberant si scos din context!!! Despre ce vorbim noi de fapt aici? Nu ai vazut filmul? Pai ok, daca nu-l vezi ca ai auzit de la unul si de la altul aberatii pudibonde si de la marele CTPopescu, "formatorul de opinie" al tuturora poate, dar el meu niciodata, mai ales cand vine vorba de film (l-am ascultat deseori elucubrand inaintea cinematecii si cel mai bun lucru de atunci este ca am timp sa-mi pregatesc un ceai cat vorbeste el), atunci te invit sa nu-l vezi, dar macar nu iti da cu parerea. Asta e de finete sa nu o faci, daca nu stii pentru si despre ce o faci.
Daca in schimb te intereseaza subiectul, ai sa intelegi ca acele scene explicite care nu sunt nici porno si nici erotice, pentru ca chiar nu e nici una nici alta in filmul asta, nu sunt altceva decat scene din viata de zi cu zi. Si aici, dincolo de discursul tau despre ce inseamna "arta cinematografica" si ce face sau nu "apanajul celor cu IQ mai scazut" (aberant din nou, and vorbim de arta), tu, ca si mine, ca si oricare din noi, ai puterea sa alegi: fie doresti sau esti curios sa vezi un film cu scene explicite care iti repet, au menirea de a fi suportul vizual al dramei psihologice, care de fapt exact la asta se refera, la sex, nu la construit de avioane, fie nu te uiti la asa ceva, de teama ca poate vei fi indignat si eul tau slefuit nu va suporta vederea unor astfel de scene (care repet!, fac parte din viata indivizilor, asa cum si a manca, a dormi, a vorbi, a te plimba sau a sta pe buda impreuna sau in preajma altcuiva face parte tot din viata noastra).
Ma distreaza si ma intristeaza ca ne incapatanam sa consideram sexul explicit ca pe ceva nefiresc si care indigneaza, ca pe ceva ce nu ne caracterizeaza, e departe de natura noastra.
Mama si tata ne-au facut inghitind o pastila dupa o partida de sah. Noi venim pe lume prin berze si prin desene pe asfalt.
Si ca tot vorbeai de filmele de suspans si horror fara scene explicite, din marea cinematografie, iti voi spune ceva ce n-o sa-ti placa: nu poti construi o drama zdruncinatoare despre dependenta de sex, fara sex, asa cum se petrece el, pentru ca un om obisnuit, ca tine sau ca mine, habar nu are cum decurg treburile. Le afli in film. Fara ele, am ramane la stadiul unui thriller psihologic de la inceput de secol. Cu toata admiratia si cu tot respectul pentru Spielberg si Hitchcock, vrem sa evoluam, sa mergem mai departe, sa ne folosim de ceea ce am invatat de la ei, dar sa ne depasim maestrii. Daca vom face filme intocmai ca ei, eventual si pe aceleasi subiecte, daca asta e prea "delicat", atunci nu am invatat nimic si nu aducem deloc plus valoare.
Cat despre ce inseamna arta cinematografica, te asigur ca "Nymphomaniac" este ARTA cinematografica. Si nu iti spune unul care frecventeaza stadioane si culege sloganuri de pe stadion. Iar inainte de a citi orice opinie despre ceva ce ma intereseaza si ma incita si inainte de a-mi da cu pararea, traiesc experienta, apoi imi dau cu pararea si abia apoi citesc parerile asa-zis "avizate"! Iar daca ele nu coincid cu a mea, foarte bine, nu-mi voi schimba parerea doar ca sa fiu in trend cu "formatorii de opinie". Sunt un om cu cap, cu intelect, cu un IQ normal, cu experientele si cultura mea cinematografica, deci judec pentru mine si imi permit sa-mi dau cu pararea, pentru ca ma simt ca pestele in apa cand vine vorba de filme, imi spun opinia foarte sincer si pe a avizatilor o folosesc doar ca o pura curozitate. Daca ei cred altceva, le respect pararea, dar sa vina cineva cu pretentii si sa spuna "le recomand tocmai iubitorilor de von Trier sa renunte la a vedea "Nymphomaniac"" mi se pare prostie pura. Ca sa ce? Ce sa se intample daca fanii nu-i mai vad filmele?
))) Ii recomand lui CTPopescu sa interzica fanilor lui Llosa sa-i citeasca cartile (ca poate a gasit vreo scena explicita pe acolo), fanilor Barcelonei sa-i mai vada meciurile (ca exista riscul sa vada tzatze goale in tribune) si fanilor Rammstein sa le mai asculte muzica, ca Till prea il sodomizeaza pe Flake si-l umple de samanta lui absinthica ))))
Ma distreaza atat de tare acest indemn incat nu ma pot abtine sa nu-i raspund cu un sincer: I don't give a flying fuck pe indemnul dvs., domnule Popescu!))) Nah, ca sunt iubitoare de von Trier, ups!, am scapat la film si l-am vazut si nah ca nu m-am indignat ca dvs.! Avem o dilema existentiala deci: fie va dati peste cap de trei ori si click!, ati inteles filmul, fie cum facem sa gasim o manutza de fani dezamagiti care sa-i traga suturi in cur lui von Trier, ca sa spele indignarea dvs.?
Shilo, dragul meu, fara a ma lua de tine personal, imi permit sa spun ca a spune "Poţi să fii erotic şi fără să fii explicit ... la fel cum poţi să fii explicit, fără să fii deloc erotic" cand vorbesti despre "Nymphomaniac" este mai mult decat aberant si scos din context!!! Despre ce vorbim noi de fapt aici? Nu ai vazut filmul? Pai ok, daca nu-l vezi ca ai auzit de la unul si de la altul aberatii pudibonde si de la marele CTPopescu, "formatorul de opinie" al tuturora poate, dar el meu niciodata, mai ales cand vine vorba de film (l-am ascultat deseori elucubrand inaintea cinematecii si cel mai bun lucru de atunci este ca am timp sa-mi pregatesc un ceai cat vorbeste el), atunci te invit sa nu-l vezi, dar macar nu iti da cu parerea. Asta e de finete sa nu o faci, daca nu stii pentru si despre ce o faci.
Daca in schimb te intereseaza subiectul, ai sa intelegi ca acele scene explicite care nu sunt nici porno si nici erotice, pentru ca chiar nu e nici una nici alta in filmul asta, nu sunt altceva decat scene din viata de zi cu zi. Si aici, dincolo de discursul tau despre ce inseamna "arta cinematografica" si ce face sau nu "apanajul celor cu IQ mai scazut" (aberant din nou, and vorbim de arta), tu, ca si mine, ca si oricare din noi, ai puterea sa alegi: fie doresti sau esti curios sa vezi un film cu scene explicite care iti repet, au menirea de a fi suportul vizual al dramei psihologice, care de fapt exact la asta se refera, la sex, nu la construit de avioane, fie nu te uiti la asa ceva, de teama ca poate vei fi indignat si eul tau slefuit nu va suporta vederea unor astfel de scene (care repet!, fac parte din viata indivizilor, asa cum si a manca, a dormi, a vorbi, a te plimba sau a sta pe buda impreuna sau in preajma altcuiva face parte tot din viata noastra).
Ma distreaza si ma intristeaza ca ne incapatanam sa consideram sexul explicit ca pe ceva nefiresc si care indigneaza, ca pe ceva ce nu ne caracterizeaza, e departe de natura noastra.
Mama si tata ne-au facut inghitind o pastila dupa o partida de sah. Noi venim pe lume prin berze si prin desene pe asfalt.
Si ca tot vorbeai de filmele de suspans si horror fara scene explicite, din marea cinematografie, iti voi spune ceva ce n-o sa-ti placa: nu poti construi o drama zdruncinatoare despre dependenta de sex, fara sex, asa cum se petrece el, pentru ca un om obisnuit, ca tine sau ca mine, habar nu are cum decurg treburile. Le afli in film. Fara ele, am ramane la stadiul unui thriller psihologic de la inceput de secol. Cu toata admiratia si cu tot respectul pentru Spielberg si Hitchcock, vrem sa evoluam, sa mergem mai departe, sa ne folosim de ceea ce am invatat de la ei, dar sa ne depasim maestrii. Daca vom face filme intocmai ca ei, eventual si pe aceleasi subiecte, daca asta e prea "delicat", atunci nu am invatat nimic si nu aducem deloc plus valoare.
Cat despre ce inseamna arta cinematografica, te asigur ca "Nymphomaniac" este ARTA cinematografica. Si nu iti spune unul care frecventeaza stadioane si culege sloganuri de pe stadion. Iar inainte de a citi orice opinie despre ceva ce ma intereseaza si ma incita si inainte de a-mi da cu pararea, traiesc experienta, apoi imi dau cu pararea si abia apoi citesc parerile asa-zis "avizate"! Iar daca ele nu coincid cu a mea, foarte bine, nu-mi voi schimba parerea doar ca sa fiu in trend cu "formatorii de opinie". Sunt un om cu cap, cu intelect, cu un IQ normal, cu experientele si cultura mea cinematografica, deci judec pentru mine si imi permit sa-mi dau cu pararea, pentru ca ma simt ca pestele in apa cand vine vorba de filme, imi spun opinia foarte sincer si pe a avizatilor o folosesc doar ca o pura curozitate. Daca ei cred altceva, le respect pararea, dar sa vina cineva cu pretentii si sa spuna "le recomand tocmai iubitorilor de von Trier sa renunte la a vedea "Nymphomaniac"" mi se pare prostie pura. Ca sa ce? Ce sa se intample daca fanii nu-i mai vad filmele?
))) Ii recomand lui CTPopescu sa interzica fanilor lui Llosa sa-i citeasca cartile (ca poate a gasit vreo scena explicita pe acolo), fanilor Barcelonei sa-i mai vada meciurile (ca exista riscul sa vada tzatze goale in tribune) si fanilor Rammstein sa le mai asculte muzica, ca Till prea il sodomizeaza pe Flake si-l umple de samanta lui absinthica )))) Ma distreaza atat de tare acest indemn incat nu ma pot abtine sa nu-i raspund cu un sincer: I don't give a flying fuck pe indemnul dvs., domnule Popescu!
))) Nah, ca sunt iubitoare de von Trier, ups!, am scapat la film si l-am vazut si nah ca nu m-am indignat ca dvs.! Avem o dilema existentiala deci: fie va dati peste cap de trei ori si click!, ati inteles filmul, fie cum facem sa gasim o manutza de fani dezamagiti care sa-i traga suturi in cur lui von Trier, ca sa spele indignarea dvs.?
Eşti amuzantă!
Să ştii însă că nu e singurul care a fost dezamăgit de film (mă refer în special la partea a doua). Am mai văzut doi critici de film, la o emisiune de gen, parcă pe digi24 ... care discutau amplu despre el.
Oricum, ideea e că fiecare are dreptul la Opinie şi dreptul de Alegere. Iar CTP-ul nu ştiu dacă trebuie neapărat "sancţionat" pentru "delictul de opinie" de care se face vinovat
(Oricum el e un radical iremediabil)Iar comentariile mele erau referitoare la Alegerea făcută de mine şi motivele acestei alegeri. Neînsemnând că impun altora să-mi împărtăşească criteriile de selecţie.
E ca un produs. Pe care îl vezi, i se face publicitate, guşti o mostră (trailer/ cred că am văzut vreo 2 diferite), te uiţi la afişele de promovoare, ce spun/ cum "se vând", iei produsul de pe raft, te uiţi la ce conţine, în ce procentaje, cine îl fabrică ... Auzi reacţia altor consumatori, unora le-a plăcut ... altora nu. Şi apoi iei o decizie. Îl iei, sau nu-l iei. Îl cumperi, sau nu-l cumperi. Îl consumi, sau nu-l consumi. Aâta tot. Iar eu am spus Pass. (Din "N" considerente personale şi subiective)
Big deal!
Oricum, atunci când simt cumva că sunt tras pe sfoară şi că "produsul" nu este onest cu mine (admit! chestiune de percepţie şi deci susceptibilă greşelii de interpretare)... foarte probabil că nu o să-l cumpăr niciodată. Ba mai mult, e la fel de probabil să devin chiar puţin iritat atunci când cineva revine asupra mea să-l "cumpăr".
(de-asta probabil am şi comentat la el! 
Am auzit, vrând-nevrând, foarte multe lucruri despre el în ultimul timp ... )Eu mai adaug un mic detaliu tehnic: nu exista partea I si partea a II-a, e un singur film care tine prea multe ore pentru o proiectie normala la cinema asa ca distribuitorii l-au taiat artificial si arbitrar in doua, fapt care l-a nemultumit pe von Trier si mentionat la inceputul filmului.
Astfel sa spui ca partea I a fost mai buna ca a II-a, scuza-ma... dar mi se pare o prostie fara seaman.
Astfel sa spui ca partea I a fost mai buna ca a II-a, scuza-ma... dar mi se pare o prostie fara seaman.