Dupa cateva vizualizari cu emotie si cu calm in acelasi timp:
Vad ca lumea se intreaba ce legatura are clipul cu versurile. De cele mai multe ori, nu exista o legatura directa sau evidenta intre versuri si clipurile lor, ci una subtila, ascunsa.
Versurile in “Haifisch” sunt despre legatura indestructibila dintre ei si despre rostul lor pentru publicul lor. Aveti aici traducerea:
http://www.rammstein.ro/versuri/rom/haifisch.html
De acord cu Sambit. Marylin Manson e o figura insolita si poate aparea ca o picanterie invitata la inmormantarea lui Lindemann, care nu-i “pazvante chioru”
)
Detaliile fac toti banii, asa e: pe panglicile funerare stau versuri din “Ohne dich”, “Seemann” sau “Nebel”. Pe piatra funerara, Till Lindemann este elogiat ca fiind “Endlich allein”, adica “de-a pururi singur”, un leit-motiv al versurilor lui (“Seemann”, “Ohne dich”, “Mutter” etc. si acum si “Haifisch”. Singuratatea este una din temele mari si mereu prezente ale poeziilor lui.)
Inserturile din patru dintre clipurile regizate de Jörn Heitmann ("Ohne Dich", “Keine Lust”, "Amerika" si "Sonne", “Du hast” fiind regizat de Hannes Rossacher) sunt un suculente, pentru idea transmisa si pentru ca fanii inraiti se simt cu mult mai “deep into it” decat oricare alt privitor. Practic Heitmann a cautat sa-l “omoare” pe Till prin patru dintre colegii lui, utilizand scenariul catorva secvente din clipurile vechi. Si cu ajutorul acestor secvente eu nu inteleg neaparat ca Till este omorat in clipurile respective, ci cu ajutorul lor. De exemplu, cand Flake il omoara pe Till indopandu-l cu macaroane, nu vedem o secventa din videoclipul “Keine Lust”, ci ne putem inchipui ca actiunea s-a petrecut in realitate, dupa ce s-a terminat filmarea la “Keine Lust”
Geniala ideea in sine, de a-l omori pe Till cu ajutorul clipurilor. Asta ma duce din nou cu gandul la sacrificiul de dragul muzicii si al artei, imi pare o parabola: un artist adevarat isi da viata pentru pasiunea lui si isi da viata intre ai lui si in mainile tovarasilor lui.
In timp ce cei patru se banuiesc reciproc ca si-au omorat tovarasul, la final aflam ca doar Paul este singurul cu sufletul curat, neputand banui pe nimeni dintre ceilalti ca a omorat. Si este singurul care-si aminteste cum a fost chinuit de Till, nicidecum sa-l fi omorat pe Till
Adica… hotului de hot i-e frica.
Alegerea cu Henry Rollins nu e intamplatoare, pentru ca Rollins este multilateral dezvoltat, este poet, este comedian, este actor, musician etc. Iar la Hetfield mi se pare normal sa se fi gandit
Si… nu stiu daca gresesc… inca de la inmormantare baietii cauta sa-l inlocuiasca pe Till rapid, ceea ce ne duce usor cu gandul la tradare, la sentimentul devastator ca pana si Lindemann este usor uitat si inlocuit. Si ca Rammstein nu mai poate exista, cu tot cu Rollins sau Hetfield. Iar faptul ca se descopera ca nu e mort si ca vor primi o ilustrata din Hawaii de la el, deci ca Rammstein traieste in continuare ne duce direct la versurile “Haifisch”: “suntem uniti si ne suportam unul pe celalalt”. “Banuim ca ne-am chinuit si ne-am omorat unul pe celalalt de sute de ori, dar ramanem uniti si echilibrati.” Fiecare dintre ei este un rechin care vaneaza si este vanat. Un rechin cu lacrimi.
Imi plac toate observatiile voastre vis-à-vis de clip.
, isi aleg oamenii un nou solist vocal. Iar de MM nu stiu ce sa zic, aveau si ei nevoie de un invitat special la inmormantare, ca doar o murit ohoho Herr Till Lindemann, nu Pazvante Chioru 
.
), Paul pe Flake in Keine Lust (mai tineti minte filmul Se7en?). Fiecare din ei se simte invinuit, astfel incepe ce-i mai delicios - bataia (Paul e un draguta la faza asta 
), iar langa Till as fi pus-o pe prietena lui reala (sud-americanca din cate stiu eu)
. Nu inteleg ce scrie pe felicitare la final....?
