Shilo wrote:Este discutabil. Eu unul nu o condamn fiindca nu stiu exact care a fost rationamentul ei. Si daca, la urma urmei, rationa normal. Fiindca in caz de depresie, tot universul tau perceptiv ti se modifica. Si daca fondul tau afectiv primeaza in fata rationalului si logicului (fapt uzual in special la genul feminin), este normal ca rezultatul sa fie unul "reactiv" la evenimentele din jur.
In plus, dupa cum am spus si pe alt topic, foarte multe domne & domnisoare au un front de asteptari de la Viata foarte nerealist/ idealizat, exagerat. Si cand cand se lovesc de Realitate, clacheaza (intr-o forma sau alta). In plus ... nici nu stiti cat de "vulerabili" suntem in fata dimensiunii noastre fiziologice! O simpla substanta produsa cu un miligram in plus sau in minus, si deja suntem intr-o alta realitate. Suntem "alti oameni". Asa ca eu unul nu o judec ... si imi pare sincer rau pentru ea. Si pentru cei din jurul ei.
Mai mult decat o "criminala" - o consider o victima a educatiei, a mediului social, a ei insasi (atat fizic cat si psihic). Este o poveste tragica ...
Shilo, treaba cu sinuciderea cu preponderenta la femei, pentru ca ar avea asteptari exagerate de la viata nerealiste, nu prea cred ca e asa. Sinuciderea nu tine cont de sex. Tine cont de educatie, de locul unde te-ai nascut, ai crescut, de tarele tale, de copilarie, de pretentiile de la tine insuti si asteptari in general si mai ales, tine de depresie, care se termina cu asa ceva, netratata. Depresia se poate declansa din n motive, inclusiv ca efect secundar al unor boli organice.
Nici un sinucigas nu poate fi judecat nici macar de familie. Pentru ca nici macar familia nu si-ar dori sa intre in mintea lui si sa traiasca clipele respective. Iar in cazul depresivilor, nu putem spune ca primeaza fondul afectiv in fata rationalului si logicului, pentru ca trebuie sa vedem exact esenta problemei: ratiunea si logicul sunt total diferite, ele de fapt se dilueaza intr-o realitate paralela. Depresivii sunt intr-un alt film! Traiesc o alta viata, asa cum nu si-au imaginat-o vreodata oamenii sanatosi la cap. Si din acest motiv, nu avem nici un drept sa-i judecam!
Da, un om puternic si viguros poate trece peste sute de greutati,
Herr Heinrich. Dar un om bolnav de depresie grava nu mai poate merge mai departe, cu toti banii, faima si frumusetea din lume. Femeia asta a pierdut orice contact cu lumea din jurul ei. N-a mai fost legata de viata cu nici un fir. Nu avem voie sa judecam, atat timp cat nu cunoastem gravitatea si grozavia starilor teribile pe care le traieste. Nu mai exista ratiune, nu mai exista sens, motiv de a trai, nu mai exista putere pentru nimic.
Ceea ce este cel mai grav, este ca prietenii, familia, ar fi trebuit sa o vada si sa o spitalizeze imediat, sa ii asigure psihoterapie masiva si medicamentatie. Ea avea nevoie de ajutor. Avea nevoie de un punct de sprijin in caderea ei. Nu a gasit nimic de care sa se mai agate, iar caderea a fost ireversibila.
Sylar, cazul M.M este neobisnuit, din acest motiv este discutat si rasdicutat. Pentru ca lumea tocmai asta se tot intreaba: de ce a facuta asta cand aparent, avea totul. Pentru ca nu se mai avea pe ea. Nu mai era in filmul ei, in viata ei. Curajul teribil de a bea substanta in cantitate mare denota tocmai gravitatea bolii si enormitatea grozaviei pe care o traia si nimeni nu stia... era obosita si coplesita de obligatii, chiar ea a spus-o. Iar in combinatie cu gravitatea bolii pe care o ducea in spate a fost fatal.
De asta n-o pot judeca. Pentru ca cred ca pot intelege ca nu a mai depins de ea sa aleaga sa traiasca, ea nemaifiind ea de fapt.
O adevarata placere!
Informatii de genu' te lasa masca..