Salutare tuturor din Montreal, Canada!
Tin sa va anunt ca am asistat la concertul Rammstein din Quebec de duminica. Cu intarziere de aproape o luna de voi cei ce l-ati vazut in Romania, am avut acelasi sentiment de uimire, multumire si parca trecere in alta lume (atat in timpul concertului cat si dupa) ca si voi, dupa toate cele mentionate in acea "altfel de cronica". Un concert magnific, ireal, care, vazut pentru prima data, mi s-a intiparit pentru tot restul vietii in memorie. Si nu doar faptul ca am avut norocul sa fiu in aprox. al 25-lea rand fata de scena, dar am si purtat pe deasupra capului barca lui Flake.
In Quebec, un oras extraordinar de frumos, impunator si curat, cu oameni civilizati (deh, toti canadienii sunt civilizati, chiar enervant de politicosi

), fanii stateau la coada inca de la ora 10 a.m., ora de la care noi de-abia am pornit din Montreal (drumul pana la Quebec e de 3 ore, pe autostrada). Ajungand la Plaines d'Abraham, locul unde s-a tinut concertul, in jurul orei 13:30, primul lucru a fost sa ne asezam la coada... evident. Tinand cont ca portile se deschideau abia la ora 6 p.m., concertul Apocalyptica, precedand MEGA-concertul Rammstein incepea la 19:45 iar dragii nostri la 21:15, mi-am lasat prietenii, matusa si varul la coada si am explorat putin zona, gasin un magazin de produse Rammstein aduse din State.
Nu exagerez, in momentul in care portile s-au deschis, toti fanii care au trecut de portile de acces au luat-o la fuga pe campul intins pe care era plasata scena mega-evenimentului. Dimensiunile colosale ale Plaines d'Abraham au permis celor cel putin 10.000 de fani sa traiasca o experienta de neuitat.
Apocalyptica si-au facut numarul, dar toti cei din jurul meu cu care am conversat (dintotdeauna mi-am dorit sa conversez cu vorbitori nativi de engleza) mi-au spus ca au venit, de fapt, pentru Rammstein. Oameni veniti din mai multe orase ale Canadei, un tip din New Hampshire venit cu familia in urma unui drum de 7 ore, niste "dudes" din Alabama care si-au parcat Jeep-ul Patriot inscriptionat tot cu semne ale trupei germane langa masina noastra, si noi, romanii si niste prieteni greci din Montreal am fost cuprinsi de adevarata magie Rammstein, care, acum am inteles si eu, doar la un concert o poti simti in adevarata sa menire. Nu-mi venea sa cred ca la nici 50m de mine se afla trupa pe care o iubesc inca din 2004, iar la aceeasi distanta, unul din putinii oameni pe care ii admir cu adevarat, Till Lindemann, dadea frau liber vocii sale puternice, inconfundabile, unice. Tracklist-ul a fost identic cu acela din Romania, deh cred ca peste tot e asa, dar a fost exact ce mi-am dorit. am dorit sa experimentez si eu aceleasi melodii live ca si voi
Cat despre barca lui Flake, stiu ca ceea ce va voi spune va parea ceva exagerat, dar eu asa am vazut ca s-au derulat lucrurile: in urma cu cativa ani, cand am vazut dvd-ul cu concertul din Nimes. si l-am vazut pe Ollie in barca "navigand" prin public, mi-am zis in gand ca trebuie sa fie un sentiment extraordinar sa poti purta pe deasupra capului un membru Rammstein. Duminica, inainte sa plecam, stateam si beam o ceasca de cafea, gandindu-ma ce fain ar fi sa pot macar sa vad barca de aproape, daramite s-o ating. Imi doream foarte mult acest lucru, dar nu stiu de ce, il vedeam ca pe ceva irealizabil. <<Fast forward>> Flake a pornit deja cu barca prin public, iar dupa cateva minute de plimbare, a ajuns la 6-7 metri in fata mea. Eu ma tot straduiam sa ii fac poze cat de clare ca imi tremurau mainile de emotie, moment in care il vad pe Flake uitandu-se in directia mea. In acel moment, am lasat camera deoparte si am inceput sa-i fac semne sa vina inspre mine. Si aici are loc magia. Dupa cateva secunde, Flake arata cu degetul directia in care vrea sa fie purtat, si in cateva clipe ma trezesc atingand barca si purtand greutatea (neglijabila) a lui Flake pe brate. Nu-mi venea sa cred, la primul meu concert am avut si incredibila ocazie de a purta barca... poate datorita faptului ca imi dorea atat de mult

Un membru Rammstein se afla la cativa cm deasupra mea. Un asemena moment se intipareste definitiv in memorie, iar aceasta experienta merita povestita nepotilor. Felicitari tuturor celor care ati atins barca, sunt sigur ca ati simtit acelasi lucru ca si mine
Incheierea concertului a surprins un gest admirabil al trupei Rammstein, mai exact primirea pe scena a celor de la Apocalyptica, care, dupa cum a mai spus cineva anterior, au fost prezenti pe scena la Haifisch si Ich Will (nush daca si la Sonne). Apoi, ambele trupe, s-au aliniat la marginea scenei astfel: un embru Rammstein-unul Apocalyptica etc. si au facut cate o plecaciune, multumind publicului, atat in franceza, cat si in engleza. Agest gest al germanilor da dovada de bun gust, parerea mea. Admirabil!
Poate ca postul meu e cam intarziat, dar ma bine mai tarziu decat niciodata. Luni a fost o zi

pt ca am ajuns acasa la 4:30 a.m. si am dormit pana dupa ora pranzului, doar ca sa ma trezesc ca si cand as fi luat o bataie in ziua precedenta si ragusit de la toate -absolut toate- versurile de la fiecare melodie pe care l-eam cantat in tandem cu favoritii mei. Abia marti mi-am revenit. Dar tot ceea ce a fost a meritat. Inca mai am flashback-uri si inca mai visez cu concertul

Primele versuri de la Rammlied (o melodie perfecta pt inceput, btw... mi-a placut extrem de mult cortina cu steagul Germaniei) cred ca sunt cele mai inteligente create vreodata de o trupa, doar pentru ca au atat de mult adevar in mesajul ce il transmit. Cei ce asteapta vor fi rasplatiti la timpul potrivit... am asteptat 6 ani sa ii vad live, iar timput potrivit a venit in sfarsit; pot sa spun ca in urma celor traite asteptarea a meritat.
Asadar, scriu de 40 de minute, va multumesc ca mi-ati citit postul, Cristinei ca sunt sigur ca cel putin ea l-a citit integral, si tuturor celor care ati avut rabdarea sa cititi fiecare rand. Va salut! Photos coming soon ca tre sa plec.
