LIFAD ROMANIA

AndreiO wrote:Copiii aceia de ceau alea pe cap ?

Fiindcă aşa spune melodia.
Are legătură cu versurile melodiei.
După cum am mai spus - varianta asta este mult mai centrată pe "universul" melodiei în sine, decât varianta oficială ... Deşi nu are o poveste în sine (cu punct culminant, deznodământ), aşa cum bine observa şi Sambit. Dar nici versurile în sine nu oferă o poveste propriuzisă. Ci un cadru. Un feeling. Un univers creat din piese componente amplasate pe paliere temporare diferite.
Din această perspectivă videoclipul oglindeşte destul de bine melodia.
Însă deşi nu sunt dezamăgit de videoclip (aşa cum este dezamăgit Sambit), după cum am mai spus eu l-aş fi construit un pic altfel.
În primul rând i-aş fi creat un fel de "deznodământ" mai bine conturat (aşa cum varianta oficială - ARE de altfel) + aferentul "ending" al melodiei la pian, care este mult prea bun pentru a fi dat la o parte.
În al doilea rând aş fi lucrat un pic mai mult la tăierea şi încadrarea cadrelor în ritmul melodiei, pentru a accentua "sinusoidala acustică" a melodiei. La acest capitol varianta Recuenco suferă destul de serios pe alocuri. Probabil n-au avut oameni la montaj prea experimentaţi ... sau Recuenco însuşi nu are suficientă experienţă regizorală. Deşi nici eu nu am nici o experienţă şi nici cunoştinţe în domeniu, însă îmi dau seama intuitiv. Sunt faze în care succesiunea cadrelor sunt în "contra-timp" (prea lente sau prea rapide) faţă de ritmul melodiei. Sunt chestii de subtilitate şi de fineţe, însă care au impact major asupra percepţiei audienţei.
În al treilea rând aş fi alternat cromatica şi luminozitatea imaginilor.
Este adevărat că (din punct de vedere tehnic) "marca", amprenta personală a fotografiilor Rocuenco sunt cadrele luate cu un contrast relativ scăzut şi nuanţe cromatice pale (de obicei cu înclinaţii către paleta cromatica Rece). Însă în momentele "culminante" ale melodiei, acest lucru ar fi trebuit schimbat dramatic. Contrastele ar fi trebuit să fi puternice, cromatica "afectivă", etc, etc, etc.
În plus această alternanţă ar fi fost perfectă pentru a delimita perceptiv episoadele "trecute" de cele "prezente" ale poveştii.
În al patrulea rând aş fi renunţat de tot la Estetica Grotescului (sau cel puţin la forma care este prezentă acum în videoclip). În ziua de azi este folosită şi arhi-folosită. Ieftin. Fără discernământ. Doar pentru efectul ei "şocant". Desigur, din punct de vedere financiar, "şoc! şoc! şoc!" - se vinde imediat. Dar cu ce preţ?
Elemente de Estetica Grotescului le-aş fi inclus eventual într-o dinamică conceptual vizală, în contrapondere perceptivă cu alte elemente congruente, aparţinând altor dimensiuni ale Esteticii.
Altfel, Grotesc de dragul Grotescului ... este un demers îndoielnic din punct de vedere artistic, gol de conţinut din punct de vedere "semantic" (din punct de vedere al mesajului transmis privitorului) - mai ales dacă el nu este susţinut de Textul melodiei (sau "acustica" melodiei, cum este cazul lui Mein Teil - unde acele "twisted sounds" sunt dublate de "twisted facial expression" ale lui Till şi a personajelor aferente - toate pentru a ilustra perfect şi clar "the twisted mind" ale personajului principal).
Aici intrăm însă în nişte subtilităţi estetice pe care îmi dau seama că puţini le pot percepe ... Aşa că "marele public" nu este deranjat de ele. Pentru mine însă contează atunci când "cântăresc" valoric un produs artistic.

Shilo wrote:În al patrulea rând aş fi renunţat de tot la Estetica Grotescului (sau cel puţin la forma care este prezentă acum în videoclip). În ziua de azi este folosită şi arhi-folosită. Ieftin. Fără discernământ. Doar pentru efectul ei "şocant". Desigur, din punct de vedere financiar, "şoc! şoc! şoc!" - se vinde imediat. Dar cu ce preţ?
Elemente de Estetica Grotescului le-aş fi inclus eventual într-o dinamică conceptual vizală, în contrapondere perceptivă cu alte elemente congruente, aparţinând altor dimensiuni ale Esteticii.
Altfel, Grotesc de dragul Grotescului ... este un demers îndoielnic din punct de vedere artistic, gol de conţinut din punct de vedere "semantic" (din punct de vedere al mesajului transmis privitorului) - mai ales dacă el nu este susţinut de Textul melodiei (sau "acustica" melodiei, cum este cazul lui Mein Teil - unde acele "twisted sounds" sunt dublate de "twisted facial expression" ale lui Till şi a personajelor aferente - toate pentru a ilustra perfect şi clar "the twisted mind" ale personajului principal).
Aici intrăm însă în nişte subtilităţi estetice pe care îmi dau seama că puţini le pot percepe ... Aşa că "marele public" nu este deranjat de ele. Pentru mine însă contează atunci când "cântăresc" valoric un produs artistic.

Foarte de acord, mai ales cu a sustine vizual "the twisted mind" cand exista continut semnatic in acest sens. Din punctul asta de vedere, ambele variante ale clipului au fost o dezamagire pt mine. Pt ca piesa MHB are in inima mea o conotatie aparte, de conexiune intima si profunda cu my inner self si asta ramane de fiecare data cand o ascult fara sa vad clipul. E o piesa pt care prefer sa nu existe imagini care sa mi se arate, daca e sa vad ceva grotesc. Pentru ca nu are nimic grotesc, ci are o profunzime, o gravitate si o duiosie aparte si e o piesa pe care o cufund adanac in inima mea de fiecare data, pe care doar o simt, fara sa simt nevoia sa construiesc imagini vizuale.
Oricum, ambele variante ale cipului sunt prea elucubrante ca sa le considere cineva vreo sustinere imagistica a povestii din melodie. Imi par mai degraba niste filmulete socante sau niste trailere, cum spunea si Sambit, cu MHB pe fundal. Motiv pentru care mie nu-mi vine sa ascult piesa si sa-i vad si clipul. Lucru care nu se intampla cu varianta piano. Acolo nu e nimic grotesc, ci expresiile faciale ale lui Till sustin gravitatea, profunzimea, duiosia si melancolia care se evapora din piesa.

Subscriu. Varianta piano o găsesc cea mai autentică şi echilibrată expresie a relaţiei Mesaj - Melodie - Imagine, dintre toate cele 3 variante.
Şi bănuiesc că a costat şi cel mai puţin

Însă îmi place ideea ca o melodie să aibe mai multe variante de sound şi mai multe videoclipuri. Cred că ar trebui extins acest concept şi la alte melodii.

De exemplu dacă era doar varianta "piano", nu m-aş mai fi bucurat de prezenţa personajului feminin, care în varianta Recuenco ocupă un "spaţiu" mai amplu şi binemeritat

off-topic:as vrea piano versions la: Nebel, Heirate Mich, Ohne Dich, Mutter si Haifisch

Sylar wrote:off-topic:as vrea piano versions la: Nebel, Heirate Mich, Ohne Dich, Mutter si Haifisch

la ohne dich daaaaaa !

Dar la Ohne Dich eu parcă ştiam o variantă "piano" (nu de ei făcută). Dar foarte bună.

PS: Momentan nu am acces la “baza mea de date” ca să-ţi dau şi referinţa exactă

stiu..am ascultat single-ul..dar vreau o versiune dinasta..pura.ca MHB

Poate o sa faca si in vitor un ohne dich , piano version

@AndreiO
Exista ceva. Dupa incheierea concertului de la Munchen in 2009, iesirea publicului din Olympiahalle s-a facut pe Ohne Dich, piano version.

Gaby wrote:@AndreiO
Exista ceva. Dupa incheierea concertului de la Munchen in 2009, iesirea publicului din Olympiahalle s-a facut pe Ohne Dich, piano version.

da..dar era fara versuri parca.

Fara versuri e precum berea fara alcool !

@ Sylar
Da, asa este, era numai instrument, fara versuri.

Shilo wrote:Subscriu. Varianta piano o găsesc cea mai autentică şi echilibrată expresie a relaţiei Mesaj - Melodie - Imagine, dintre toate cele 3 variante.
Şi bănuiesc că a costat şi cel mai puţin

Ramane valabil faptul ca de cele mai multe ori simplitatea inseamna mai multa frumusete.

Cristina wrote:

Shilo wrote:Subscriu. Varianta piano o găsesc cea mai autentică şi echilibrată expresie a relaţiei Mesaj - Melodie - Imagine, dintre toate cele 3 variante.
Şi bănuiesc că a costat şi cel mai puţin

Ramane valabil faptul ca de cele mai multe ori simplitatea inseamna mai multa frumusete.

true !

Doar videoclipul de la versiunea cu pian imi place la piesa asta, celelalte doua nu-mi zic mare lucru. Mi se par destul de kitch-oase. Ma rog. In fine.