Liebe ist für euch DA, Rammstein @ Romexpo, Bucuresti – 27.06.2010

“Despre concertul Rammstein nu voi spune prea multe. Sunt convins ca mai toti au remarcat diverse faze faine, sunet bun, efecte, etc. Experienta mea personala se poate reduce, pe scurt, la o singura propozitie: “Biletul a fost prea ieftin”. De asemenea, am impresia ca efectul maxim al concertului nu a fost nici in timpul lui, nici imediat dupa, ci abia urmeaza sa vina, el tot crescand in timp.” (Draqdla4)

“Eu sunt un microbist… si am vazut ca exista foarte multe rivalitati intre fanii anumitor echipe (Steaua, Rapid, Dinamo sau in alte tari Arsenal Londra, Chelsea Londra, Real Madrid sau FC Barcelona)… insa cand vine vorba de Rammstein toate aceste rivalitati dispar ca prin farmec. Desi multi ii critica pe nemti ca inspira URA prin versurile lor sau prin instrumentatia lor, pentru mine ei inspira IUBIRE. Cum altfel s-ar putea explica faptul ca, in timpul concertului, cantau si se imbratisau de mama focului, impreuna, rapidisti, dinamovisti, stelisti, cfr-isti sau polisti, romani, unguri etc.?” (Sylar)

“E a doua oara cand am avut imensa bucurie sa ii vad pe Rammstein live si emotiile au fost la fel de puternice ca prima data. Daca nu chiar mai puternice, pentru ca acum i-am vazut la mine acasa (lucru de neimaginat pentru mine acum cateva luni). Nu are rost sa incerc sa descriu eu acum spectacolul pe care l-au facut, pentru ca este aproape imposibil sa reusesti sa transpui in cuvinte un asemenea fenomen. Sunt inca extrem de uimita de puterea lor de a planui, repeta si executa un show atat de complex, intr-un asemenea fel, incat acesta sa para de o naturalete si de o simplitate perfecta! Nimic nu a fost exagerat sau minimalizat, uitat sau deplasat. Iar efectele pirotehnice au fost dementiale si au completat sublim fiecare melodie. La final, epuizata, dar inca muta de uimire (nu si de cantat :) ), am fost convinsa ca flacarile de pe scena nici nu aveau nevoie sa fie alimentate de la rezervoarele din spatele cortinei. Prestatia fiecarui membru al trupei a fost suficient de exploziva incat sa ne incendieze inimile. In final, imi ramane doar concluzia: daca asa arata fenomenul de incalzire globala, atunci eu voi privi cu mult optimism viitorul!” (Rapunzel)

“…Cuvintele vin foarte greu acum si dealtfel sunt de prisos, am simtit-o cu toti… Abia acum pot rememora fiecare clipa, abia acum realizez minunea la care am asistat… As vrea doar ca si ei sa se fi simtit la fel de fericiti pe cat am fost noi! Si as mai vrea sa fi vazut chipurile celor care, dintr-un motiv sau altul au stat la VIP, nu in golden… pentru ca intr-adevar ar fi avut ce sa vada: baietii de la IRIS in randul 3, un tanar cu proteze de lemn de la genunchi in jos, “tatuate” ca un adevarat rocker ce este si cu tricou R+ in randul 1, o doamna cu parul absolut carunt si care a avut nevoie de ajutor ca sa ajunga si sa se poata aseza la cei peste 70 de ani ai dansei in randul 10 (va imaginati ce senzatie a facut cand a aparut??!!), apoi, in randul 12 – un respectabil domn pe care mai deunazi il vazusem la emisiunea “Parte de carte” discutand despre ultimele sale volume publicate (ii respect intimitatea si nu-l numesc…) copii?? da, frumosi, cuminti si vrajiti la randul lor de Rammstein, ca si parintii lor… si undeva… tot pe randul 10 – fiica-mea, eu si multi alti indragostiti eterni…
Si undeva acolo… in fata voi… si ei…Pe cand urmatoarea intalnire???” (justme)

“Nu-s cuvinte-n DEX pentru ce-am simtit in timpul concertului. Am ras, am plans, am dat din cap, am sarit, cred ca mi s-a dublat si mi-a stat pulsul de cateva ori :)) (o sa am ce povesti nepotilor)
Ce s-a intamplat pe 27 iunie de la 21:15 defineste ideea de “show perfect”! 😀  Nu am nimic de reprosat, totul a fost impecabil: sonorizare, efecte, voce, instrumente, atmosfera, TOT! Am momente in care ma intreb daca n-am visat vreun concert vazut pe DVD.
Ca si la bungee jumping, dupa ce s-a terminat, m-a cuprins o senzatie de… nu stiu, deprimare-disperare-tristete, iar acum de fiecare data cand imi amintesc orice moment, ma prinde din nou entuziasmul :)). Numai un alt concert RAMMSTEIN poate egala experienta de seara trecuta.
R+, va iubim!” (Assasimon)

“Legat de concert, a fost bestial, foarte tare! Drept sa spun, inca nu mi-am revenit, sunt intr-o continua stare de reverie, cu gandul tot la acele momente epice. Pentru mine ziua de duminica a fost si va fi cea mai tare zi din viata mea. Duminica am urlat cat m-au tinut plamanii. Duminica am dat din cap pana am ametit. Duminica am sarit pana nu mi-am mai simtit picioarele. RAMMSTEIN für immer ! VA IUBIM SI VA MAI ASTEPTAM!” (vlaad)

“Monstruos de superb a fost. Circul a la Wagner. Daca ar canta Rammstein in timpul unui razboi mondial, s-ar opri luptele, pentru ca oamenii ar fi hipnotizati de muzica si spectacol” (dmLucia)

“Tot nu am cuvinte… chiar si acum, la ceva zile de la concert, sunt inca fascinat de ce am putut sa vad… concertul a fost magnific, din toate punctele de vedere… de cand Till a inceput sa cante din spatele cortinei, pana cand a spus Rammstein, va iubim; de la B********, una din cele mai “zgomotoase” melodii, pana la Frühling in Paris; de cand steagul Germaniei a cazut si Rammstein a inceput sa cante pentru prima oara in Romania, aruncand in aer toata scena, pana cand cortina din spate, zgariata parca de un dinozaur, a cazut si ea in timpul melodiei Frühling in Paris, facandu-ne sa uitam de latura dura a trupei; de la mutrele pe care Till le face in mod normal la toate concertele pana la semnul aratat publicului la Du hast, prin care parca ne spunea “e foarte bine ce faceti, haideti din nou!”; de la steagul Germaniei de la inceput, la steagul Romaniei pe care l-a luat Flake si l-a pus pe clapele lui…
Totul, totul, a fost parca din alta lume… pentru o ora si jumatate am uitat de tot, am visat frumos, am fost cu adevarat fericit. Cu totii cred ca am fost la fel.
Desi a fost parca prea putin, eu am sarit, am cantat, am tipat, am facut tot ce am putut sa traiesc fiecare melodie la maxim. Je ne regrette rien!” (Mihnea22)

“Genial… absolut genial, cu o sincronizare uimitoare si un ritm absolut perfect. Simteam efectiv cum imi vine sa sar de bucurie!” (blueYurble)

“Daca exista minuni, atunci una dintre ele poarta acest nume: RAMMSTEIN. Am avut placerea sa vad, sa ascult, dar mai ales sa simt cea mai frumoasa piesa de teatru din viata mea. Am inchis undeva in sufletul meu o imagine si 3 cuvinte, o imagine cu 6 actori stand in genunchi si multumind, primind aplauze, poate prea putin pentru cei care au zis: ” Rammstein, va iubim!!!” Si noi va iubim si va multumim ca existati” (rocky_stein)

“Prima intrebare ar fi: de unde sa incep? Greu de rapuns. De la piesele Du Hast si Engel? De la primele discutii cu Gaby, colegul nostru de forum, despre formatie? De la imaginile cu trupa? De la descoperirea continutului acestui forum? Tot Gaby e de vina si pentru asta. Nu stiu… A pornit de undeva. Important e ca a pornit.
Am asteptat concertul celor de la Rammstein cu multa nerabdare. Poate ca nu a avut aceeasi intensitate ca a voastra. Probabil a fot mai temperata. Dar mi-a placut sa simt atmosfera. Mi-a placut sa va percep ca pe alergatorii de maraton, care stiu ca, la finalul cursei, ii asteapta magia gloriei si momentul de nemurire. Pentru ca asta a fost duminica seara: o seara magica.
Priviti de pe marginea marii de fani, cei de pe scena radiau. Se simteau hraniti de bucuria voastra, se alimentau din energia voastra. Si v-au dat ceea ce a fost mai frumos: pe ei insisi. Rezultatul? Un superb spectacol, pe scena si in afara ei. Un singur organism, o singura vointa. O clipa de magie fantastica! Recunostinta celor de pe scena, pentru voi, a fost in momentele de final, cand au ingenunchiat in fata voastra. Au aratat ca va pretuiesc si va respecta.
Va multumesc tuturor ca mi-ati daruit o seara de neuitat!
Despre spectacol vom mai vorbi mult de acum inainte. Lumini, cantece, efecte, scenografie, decoruri… le vom discuta multa vreme. Ce a fost ramane in sufletele si amintirile noastre si nu poate fi indepartat.” (Mache)

“Mai mult decat magnific nu pot spune ca a fost. Am avut norocul (picat de undeva din cer) sa fiu in al doilea rand la RAMMSTEIN si pot sa afirm ca am trait fiecare minut, fiecare secunda a acestui spectacol, ca si cand ar fi fost ultima din viata mea, iar flacarile pe care le simteam din belsug in fata nu au facut decat sa arda de 1000 de ori mai puternic dragostea mea pentru R+… (costela)

Concertul a fost extraordinar. Sonorizarea (unde am stat eu) de nota 10. Cu toate ca am auzit si persoane care s-au plans la capitolul sonorizare. Fiecare melodie, ca o mica piesa de teatru. Cu scenografie, recuzita, joc scenic, sincronizari perfecte, etc. Pentru mine, care nu stiam multe din scenariile aferente (cum ar fi de exemplu incendierea fanului intrus) impactul a fost maxim. Playlistul nu mi s-a parut cel mai inspirat (pe sfarsit au mai “dres-o”). Insa adevarul este ca orice melodie ar canta Rammstein, iese un show de zile mari. Tot la capitolul minusuri as include si melodia Pussy. Nu neaparat melodia in sine (care probabil trebuia cantata, fiindca este “pe val”). Dar ideea tunului cu spuma (dintre picioarele lui Till), desi de efect, mi se pare total neinspirata avand in vedere ca mare parte din public este de gen masculin. Poate am eu inclinatii homofobe, dar pe mine unul m-a deranjat.
Per total insa, experienta a fost peste asteptarile mele. O vreau repetata.
Daca pentru mine concertul cu Prodigy reprezinta superlativul la capacitatea de transmitere a Energiei, concertul cu Rammstein va reprezenta superlativul a ceea ce inseamna un show adevarat, din toate punctele de vedere.
Foarte faina faza cu drapelul Romaniei inscriptionata cu emblema Rammstein pe ea, drapel “pescuit” de Flake din multime. De notat ar fi ca tocmai ce a fost ziua drapelului. Coincidenta.
O alta nota inedita: destul de multele cuvinte spuse de Till in ROMANA. (Shilo)

“Inca sunt sub puternica impresie a concertului – un vis minunat din care parcă nu aş vrea să mă mai trezesc. Pentru mine, totul a fost magnific. Iubirea mea pt R+ este atât de mare, încât nu ştiu dacă mai e loc de “mai mult”. Şi totuşi, am să spun: de duminica seara îi iubesc şi mai mult! Am fost în culmea fericirii şi pentru că au cântat piesele cu care i-am cunoscut eu: Du hast şi DRSG. Dacă ar fi fost şi Sehnsucht muream de prea multă fericire!!! Mult timp voi păstra vie ziua de 27 iunie. Mulţumesc, RAMMSTEIN, pentru că existaţi! Minunat spectacol, minunat public, minunată întîlnirea noastră! Fie-mi iertate atâtea superlative, dar altfel nu pot. Si chiar şi aşa, e prea puţin!
RAMMSTEIN FÜR IMMER!!!!!!!!!!!!!!!” (Mihaela)

“Nu mi-a venit sa cred ca s-a terminat decat atunci cand am ajuns acasa. Totul a fost incredibil si iti venea sa iti dai o palma de fiecare data cand terminau de cantat o melodie pentru a te asigura ca nu visezi. Costumatiile diferite, in tema cu fiecare melodie, efectele ce te lasau cu gura cascata precum si atitudinea lor pe scena au creat un show extraordinar, care te lasa marcat pe viata si este imposibil sa-l uiti vreodata. Nu pot exprima in cuvinte ce am simtit cand Till a vorbit in romana sau cand am vazut ca Flake a luat din public steagul Romaniei cu logo-ul trupei – pur si simplu ma simteam intr-un vis. Sonorizarea a fost pentru mine excelenta, precum si interpretarea melodiilor – pacat insa ca au fost putine si in locul unora dintre ele as fi preferat unele mai semnificative. Acesta este singurul meu regret – faptul ca totul s-a sfarsit repede, parca prea repede. Macar de ar fi fost o jumatate de ora in plus, ca la celelalte trupe. Dar, sa ne bucuram ca a fost si sa nu plangem ca s-a terminat. Poate chiar se va repeta…” (Emi)

“Vreau, in primul si-n primul rand, sa spun ca A MERITAT. Ba chiar am impresia ca am primit prea mult pentru prea putin. Rammstein au avut dreptate cu “Wir nehmen wenig, geben viel”. Din cate am vazut, publicul a fost cum nu se poate mai minunat. Sper, si pe buna dreptate, ca si R+ au fost incantati de noi, nu numai noi de ei. Totusi, nici nu cred ca publicul ar fi putut fi altfel decat incantat pana la paroxism, avand in vedere prestatia pe care au avut-o R+. Daca chiar si pana sa-i vad, eram plina numai de sentimente pozitive la adresa R+, in momentul in care am auzit vocea lui Till din spatele cortinei, mi-am dat seama ca n-as fi fost ceea ce sunt acum, daca n-as fi avut parte de ei.
Si, cu tot riscul de a exagera, acum, dupa cateva zile in care am avut timp sa ma gandesc la ce-am vazut, ce-am auzit, ce-am simtit pe 27 iunie, tin sa afirm ca R+ merita sa se numere printre acele lucruri, cele mai minunate, marete si de exceptie, pe care omenirea le-a dat.” (Anelia)

“Rammstein sunt minunati, magnifici nu am cuvinte; aceasta experienta este de departe una dintre cele mai fericite din viata mea. Nu am cuvinte sa descriu ceea ce am simtit. Nici nu am avut timp sa analizez prea multe legat de concert, pentru ca nu imi venea sa cred ca ii am pe viu in fata ochilor. Tot aveam impresia ca urmaresc un dvd. Oricum, cuvintele sunt de prisos. Au meritat fiecare banut pe care l-am dat…” (un fan)

“Una peste alta concertul mi-a placut mai mult decat cel de la Belgrad, in principal pentru ca s-a desfasurat acasa si pentru ca am fost mai aproape de scena decat la Belgrad.
La partea de minusuri as include doar playlist-ul care putea fi cu mult mai bun, atat ca piese, cat si ca show (mi-au lipsit bebelusii suspendati de scena pe Wiener Blut; ar fi trebuit sa mai cante Weisses Fleisch sau Asche zu Asche si orice alta piesa de pe Sehnsucht…)
Intre altele am fost impresionat de cat de comunicativ a fost Till si nu m-a deranjat spuma din tun, chiar am descoperit cu ocazia asta ca nu am fobii legate de subiect :).
Peste toate, un lucru mi-e clar. Un concert Rammstein nu e concert Rammstein daca nu simti caldura flacarilor.” (HerrMess)

“Ce mai pot eu spune despre acest concert… si daca nu esti fan, dupa ce vezi pe viu un concert Rammstein devii musai! Te misca pana in maduva spinarii. Efectiv am inviat. Oamenii astia iti dau atata energie, de parca ai fi baut 5 red bull. Incontinuu am sarit, am marsaluit, am cantat, am dat din cap, am strigat!
Eu din fericire am avut norocul sa-i vad prima data la Belgrad si o saptamana mi-a trebuit sa-mi revin. A fost peste orice asteptari… superlativ absolut. Ca si la Bucuresti de altfel, unde am trait la maxim … Oricum un concert Rammstein nu se compara cu nimic… Si asta nu o spune un asa mare fan.” (Crista)

“La fel ca si multi dintre voi am avut ocazia de a ma duce la concert.. cuvintele-s de prisos, mai ales ca a fost prima mea experienta Rammstein live.
Inca-s bulversata si anesteziata, iar de atunci n-am facut altceva decat sa dau iama-n toate CD-urile, DVD-urile, videoclipurile, making of-urile si concertele inregistrate pe care le-am colectionat de-a lungul timpului, in incercarea de a prelungi pe cat se poate starea de euforie generala capatata inca de la primele acorduri de duminica. A fost o experienta cu adevarat extraordinara!” (Sookie)

“Sa scriu ca nu am fost la concert ;)… stiu ca poate parea ciudat, dar emotiile au fost atat de mari si de acasa… auzind vocea lui Till din spatele cortinei pur si simplu m-am trezit la viata, am uitat de toate supararile si nu a mai contat nimic pentru mine. Desi nu e acelasi efect cand esti acolo si simti flacarile, eu simteam ca imi iau foc obrajii si pulsul crestea cu fiecare melodie. Mult timp de acum inainte voi asculta Du riechst so gut live in Bucharest, Keine lust, Ich will, Wiener blut si toate celelalte. Steagul Germaniei m-a impresionat placut si m-a facut sa ma gandesc serios la o calatorie in aceea tara de unde provin Ei (zeii supremi). Regret enorm ca nu am putut fi acolo… dar asta e… ii mai asteptam pe la noi (desi sper din tot sufletul ca nu vor mai canta la Bucuresti… in orice alta locatie numai Bucuresti nu).” (Madalina)

“Am trait 2 ore de basm cu R+, nu poate fi descris in cuvinte. Super tare scena, costumele, efectele pirotehnice, Flake fluturand steagul Romaniei :), dar cel mai mult mi-a placut sa il aud pe Till vorbind romana.
Sper sa nu fie ultimul concert R+ in Romania.” (Lovecraft89)

“A fost SUPER concertul! Intr-un cuvant: RAMMSTEIN ! Si publicul a fost extraordinar. Imi place mult de Flake, e tare simpatic! Spre sfarsit l-am vazut pe ecran pe Paul zambind si acum il mai am in minte…. La Ich Will, din nou, am fost impresionata cat de bine a colaborat publicul. In rest, show-ul ca la “carte”! Tare imi placeau inainte, dar acum ii iubesc!!!” (adirok)

“De mai mult de cinci ani existam aici si in aceasta forma, mai ales pentru acest moment: concertul pentru Romania. Astazi, ca si acum cinci ani si jumatate, dupa concertul din Praga, zece mii de cuvinte nu fac mai mult decat unul singur – Rammstein. O masinarie minutioasa, de 15 ani in stare sa aduca in prag de explozie milioane de inimi, de ganduri, de emotii…
Concertul din Romania se alatura impresionantei colectii de concerte de exceptie ale nemtilor. Nu cunosc nici un concert mai putin bun. Rememorand “Live aus Berlin” din ’98 si pornind de la acest fenomen neobisnuit pentru acea vreme, intelegem cum si de ce Rammstein este la ora actuala una din cele mai mari trupe de metal din istoria muzicii: seriozitatea si meticulozitatea germana au fost impinse la rang de perfectiune in multiplele forme ale artei pe care trupa le imbraca, cu fiecare pas pe scena si in afara scenei. Nu exista compromisuri si nu exista abandon.
“Wer wartet mit Besonnenheit, Der wird belohnt zur rechten Zeit, Nun das Warten hat ein Ende, Leiht euer Ohr einer Legende” – intro-ul care pune pe jar multimea de 30 de mii de suflete si mult meritatul strigat “Ramm-Stein!” arunca in aer intreaga suflare ajunsa la limita rabdarii, in seara de duminica, 27 iunie 2010, la Romexpo, impreuna cu steagul Germaniei imens si frumos, pe care trupa n-il prezinta cu mandrie, il reprezinta si il onoreaza – cortina imensei reprezentatii. De aici incolo, ochii, mainile, vocile, inimile, emotiile aveau sa faca fata cu greu unui agregat de energie, de o forta neobisnuita. “Rammlied” ureaza bun venit trupei dupa patru ani de pauza si Romaniei, dupa ani de zile de asteptare… O Romanie buimaca, dar care reprezentata de un public atat de insetat, intr-o seara despre care nu mai esti sigur ca a existat ca adevarat, in fata celei mai industriale scene cu putinta si a celei mai neverosimile formatii din cate exista, capata alura unui taram de poveste.
Sangele iti ingheata cand Till Lindemann striga rece “Bückstabü”. Este momentul sa iti mai revii si sa incepi sa observi uriasele reflectoare circulare, cele in forma logo-ului, scena plina de trape si pistoane, pregatind pentru fiecare moment artificii, jeturi de fum si explozii necrutatoare. Vestimentatia SF si alura felina a celor 6 nemti te hipnotizeaza. Nu-ti poti inchipui cum ar putea arata mai bine… Luminile sunt cu siguranta manuite de un geniu absolut. Nu am vazut in viata mea, in zecile de concerte la care am fost, lumini ca cele ale concertelor Rammstein, care sa desavarseasca pana la perfectiune atmosfera tragi-comica a scenei. Sunetul este atat de pur, incat fiecare nota capata parca accente profetice. Vocea lui Till, impecabila, este cand calda, cand electrica si intunecata, cand halucinanta si sexy.
Pupila se mareste si adrenalina incepe sa creasca tot mai mult, pentru ca, cu “Weidmanns Heil”, Till vaneaza, iar scena ia foc. Publicul striga dement “Die Kreatur muss sterbeeeeeeen!!” Clasicele “Keine Lust” si “Feuer frei” sunt cantate cu o forta de neinchipuit.
“Wilkommen in der Dunkelheit!” Intunericul se dezvaluie in explozii puternice, iar papusile hidoase lipsesc de data asta din peisaj. Un peisaj usor mai molcom.
Oliver ne introduce in minunata “Frühling in Paris”, iar becul atarnand parca din cer il insoteste pe Till singur si trist… Flake se plimba agitat si stingher, fumand o tigara, in perimetrul clapelor sale, ca un pupitru de comanda al unei dihanii spatiale. Cade cortina din spate, sfasiata de gheare nevazute, turbinele verticale si reflectoarele in forma logo-ului se ivesc completand peisajul metalic, o lumina rosie ametitoare ne ia prin surprindere, iar in final, din cele doua laterale ale scenei suntem asaltati de un fum gros si inecacios, transformand locul intr-un peisaj apocaliptic. Suntem cam dezorientati, dar cat ne place…
Un nou decor gazduieste de acum “Ich tu dir weh”, “Du riechst so gut”, “Benzin”, “Links 234”, “Du hast” si “Pussy”, cu scene incendiare la propriu, cu multi kilometri parcursi de Flake pe banda de alergat, cu arderea unui intrus in “Benzin”, cu limbi de foc uriase. “Pussy” incheie primul act, cu un falus imens calarit de Till, din care o spuma stralucitoare si multe confetti tasnesc peste mare parte din cei aflati la scena. Outro-ul este naucitor. Flake ramane singur la clape, suntem brusc parasiti de restul trupei, iar Till se intoarce pentru un romanesc “Multumesc mult” si un nemtesc “Danke schön”.
In uralele deznadajduite ale publicului, care pe parcursul concertului il acompaniaza superb pe Till, “Sonne” se produce magistral intr-o baie de lumina solara, cu flacari imense, “Haifisch” il plimba pe Flake in celebra barca pe marea de oameni, pescuind simpaticul steag al Romaniei cu stema Rammstein, iar “Ich will” incheie un concert care lasa o mare de oameni fie in lacrimi, fie fara grai. “Wir wollen eure Hände sehen” si Till ne indeamna tot in romana “Mainile sus!”, iar in final cucereste definitiv teritoriul invadat cu al sau “Multumesc mult! Rammstein, va iubim!” Nu cunosc sa se fi intamplat asta in alte tari, cu un Till zgarcit la vorba. Dar sa faca si o declaratie de dragoste este deja prea mult, alaturi de colegii lui, ingenuncheati in fata publicului…
A fost Rammstein… iar restul pare a nu mai conta un timp… un timp nedefinit, in care avem nevoie sa ardem tot acest vis. Un timp sper eu cat mai lung pentru fiecare dintre noi, in care sa vrem sa fim mai buni si sa ravnim la frumusete. Pentru ca Rammstein ramane suma multor contradictii care ne infrumuseteaza in tot acest timp…
Ma bucur enorm pentru toti cei care ati fost acolo o ora si jumatate. Multumesc tuturor prietenilor pentru sustinere in toti acesti ani, de cand existam.
Multumesc D&D East Entertainment si d-lui Marcel Avram pentru acest moment de neuitat.
Multumesc, Rammstein. Liebe ist fur euch DA!” (Cristina)

Galerie foto: Rammstein live @ Bucuresti (PEnTRU)

Playlist:
Rammlied
B********
Weidmanns Heil
Keine Lust
Feuer Frei
Wiener Blut
Frühling In Paris
Ich Tu Dir Weh
Du Riechst So Gut
Benzin
Links 2 3 4
Du Hast
Pussy
Sonne
Haifisch
Ich Will

40